Filozoful

(după amiază, după ce  mă întorc din oraș/ tîrgul=burg, voi explica  de ce și cum am ajuns la Luca Giordano, trecînd pe la Hegel –– sau invers?!?)

 

a-philosofe-by-luca-giodano

 

Luca Giordano- a Philosopher

imagine  scanată după o reproducere adusă de la Hermitage

sunt zile în care, încercînd să alung o stare ingrată, am o dorință bolnăvicioasă de a fi în anumite locuri; zilele trecute, cînd nu am avut acces la net, tv, telefonie fixă (deh, modem de la Telekom cu tehnologia marca lucrului bine făcut) visam la Florența și Sankt Petersbug

am luat în mîini un album de pictură, iar după cîteva minute, privirea s-a oprit pe pictura mai puțin cunoscută a lui Luca Giordano; din modestele mele cunoștiințe despre pictura barocă, știu că acest pictor, născut la Napoli, a petrecut cîțva ani și în Florența: m-a surprins expresia resemnată și atitudinea personajului, atît de diferite față de a celorlalți filozofi pictați de L Giordano; lipsește cartea sau papirusul, dar între mîni se află un tablou (posibil autopotret?) și un fel de fluier, cel puțin așa înțeleg eu

și pemtru o clipă mi-a venit în minte una dintre acele expresii/ formulări, care, o dată întîlnite, îți plac atît de mult, încît îți devin familiare, fără să îți amintești de fiecare dată autorul: ”încăpător cît lumea” – am căutat cu privirea spre un raft al bibliotecii, am găsit cartea și după o pauză neiertat de lungă, am găsit destul de ușor paginile  pe care le voiam în acele momente, lîngă filozoful lui Giordano;

sincer, nu știu dacă personajul respectiv este conștient sau nu de geniul său, cu care fusese, probabil, înzestrat, nici dacă, ajuns pe acea treaptă rațională a lui Hegel , a recunoașterii și chiar a invocării lumii însăși, care e gîndul ”faptului în sine”, dar cred că are o certitudine: ‘conștiința face experiența de a nu putea da un cîntec încăpător ca lumea decît cu organul lumii însăși, care e gîndul. Îndărătul mamorei, sunetelor, stihurilor, era ceva de dincolo de animalitate și singularitate- gîndul’ –- Constantin NOICA, Povestiri despre om după o carte a lui Hegel, Capitoul XIII. Domeniul animal al spiriritului (sau: ce e bestial și ce e genial în artist)

 

Anunțuri

4 răspunsuri la „Filozoful

    • Domnule Gogea, cu scuzele care se cuvin pentru întîrzierea raspunsului,
      dar și cu jenă, recunosc acum că nu știu cît de samavolnică sau cel putin … nepotrivită/ neinspirată… este această scurtătură

  1. …e doar surprinzătoare, deși la Hegel se poate ajunge – ca și în centrul unui cerc, sau al unei sfere – dintr-un infinit de puncte, dacă se află pe circumferință…
    …Noica rămîne o ”călăuză”, deși nu prea mai are ”caravană”…

  2. Write more, thats all I have to say. Literally, it seems as though you relied on the video to make your point. You obviously know what youre talking about, why throw away your intelligence on just posting videos to your site when you could be giving us something enlightening to read?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s