cînd ALTcineva devine CINEVA

știu și recunosc că mă repet, dar pentru a ”defini”/ reda starea de azi dimineață (pentru a cîta oară găsesc o provocare care sună a reproș și care, în mod ciudat – nu și pentru mine- este tonifiantă?!?…)

acum, aici, scriu astfel:

ce-mi dai să nu mor azi, să mai rezist,

leac pentru îngeri, cîntecul meu trist?”

_Constanța Buzea-

cam familiar tonul, da dacă aș scrie altfel sau altceva mai puțin familiar, (m-)aș dezvălui pea mult și nu ar fi bine

este liniștitor gîndul și certitudsinea că am trei ptrieteni care trec dincolo sau dincoace de virtual și care îmi țin gîndul și mintea treze, iar sufletul în tihna care nu trebuie să obosească vreodată (nu degeaba sunt ei prieteni cu cîte un înțelept: un grec,, un neamț și un spaniol….)

aș puttea căuta în memoria proprie, încă destul de bună, o metaforă superbă despre mare, a unui alt mare talent, prieten cu cel găsit cu bucuroasă uimire azi dimineață, întrebîndu-mă cîte dialoguri au avut despre memoriile aparențelor ale unui tărîm pierdut?

e ora tîrzie, mîine este zi de lucru, după programul fiecăruia, iar eu trebuie să cuumpăr cărți și înghețată; acum mă întorc grăbită la concursul de gimnastică, de la Rio 2016

[eventualii curioși caută degeaba, nu vor găsi pe blogul meu nici un indiciu…. 🙂 ]

Anunțuri

Comentariile nu sunt permise.