și vor fi zile cu povești minunate

este cît se poate de firesc ca la începutul lunii Septembrie MECEFF 7+1 să aducă în orașul de pe Malurile Târnavei Mari filme intersante și incitante

timpul scurt, concentrarea, condensarea filmelor pe secțiuni, în tot mai puține locații, fac tot mai greu de ales (și) de vizonat cît mai multe filme

în acest an țara invitată este Rusia, musafirul de onoare va fi filmul rusesc, poate că nu întîmplător organizatorii și-au amintit de această școală de film care a fost și rămîne deopotrivă crucișător și călăuză, nu doar pentru un cuib restrîns de nobili, ci pentru toți cei care rîd, suferă, iubesc, cîntă și dansează în minunata lume a filmului, anul 2016 fiind anul cinematografiei în Rusia

nu știu cîte filme din celelalte secțiuni voi reuși să văd, dar știu sigur că voi încerca să nu pierd Colocviul sau Colocviile cu tema Sărbătoarea cinematografiei ruse

și voi merge să văd expoziția ‘Istoria Mosfilm în afişe de film’

cu siguranță vor fi multe surprize, voi încerca, dacă îmi va fi permis, să păstrez în era digitală afișe și imagini din perioada hîrtiiiei ”cartonate” și a peliculei de celuloid de 16 mm

am multe titluri în minte, dar în clipele în care tastez, am alături un afiș, dar eu vreau să il văd pe cel în limba rusă, iar celălalt afiș, adus de către un prieten chiar de la Moscova, îmi amintește că afișul realizat la noi, în anul în care filmul respectiv a rulat în cinematografele românești, afiș aflat acum într-una din lăzile din podul blocului, mi se părea mai inspirat…

siberiade

 

iarta-ma

 

 

(cele două filme nu figuează în selecția MECEFF; dar despe acestea și -probabil- despre altele, puțin mai tîrziu, peste cîteva zile)

 

 

 

se poate închipui/ imagina o lume fără poveștile din filme? eu nu pot

 

 

Reclame

despre povestit și povești

from   writer corner -  Уголок писателей

(from writer corner – Уголок писателей)

în zilele în care au trecut fără să citesc și cu atît mai puțin să ”scriu” povești, fără să încerc să îmi dau seama dacă ceea ce se întîmpla în jurul meu, ceea ce mi se întîmpla mie ori ceea ce simțeam era sau nu era poveste, din tot iureșul din care eu însămi nu am reușit să mă smulg, s-a desprins, deasupra a tot și a toate (deasupra tuturor, adică), o zicere – să-i spun ”ficțiune”?

Nu eram ironic, eram patetic, toţi prietenii îmi urlau că sunt prea patetic cu ea, idilic şi orb. „Fă ce vrei”, îmi declara, ”mă duc să citesc o carte… Cum, nu te interesează ce citesc? Ai discutat cu mine vreo carte? Crezi că n-am depăşit Ion Creangă? ” (îi şopteam: ”Creangă nu e depăşit, la el se rămâne, draga mea, dar cîţi ajung la el?”).

                Viața ficțiunii după o revoluție – Radu Cosașu

iar atunci cînd (m-)am aflat într-o clipă mai calmă, mi-am dat seama că este bine și chiar recomandabil să mă reîntorc la cei care au harul și darul de a spune povești

oare mai are importanță modul în care citim povești? este bine că se scriu și că încă mai avem acea nevoie de a (le) citi                                                                                                                                                                      

from Family History Library Digitization Project

from Family History Library Digitization Project