săptămîni fără povești?!?

cum așa???

au fost, cum să nu fie

si a fost și sirop dulce și răcoros pentru caniculă,  a fost și dulceață de  cireșe-amare, servită în pahare de plastic, doar ocazional în farfurioare de porțelan fin

deh, vremea și vremurile

mult discutatul și disputatul BREXIT, cu un rezultat ce pare a consfinți ceva ce se știa și care nu se voia a fi recunoscut pe față, cum se spune, mie, personal, dincolo de bănuiala unui cabotinism englezește camuflat, mi-a reamntit un film vechi cu Gregory Peck ,  The Million Pound Note și re-citirea  pe diagonală, frunzărirea Tratatelor Europene, ca și cînd nu aș fi avut sau nu am probleme mai acute si mai urgent de rezolvat

 

și au mai fost și alte povești despre care voi …reveni…, dar acum vreau să prind două ore de somn

BUNĂ DIMINEAȚA!

aici un gînd nu deranjează pe cineva cu exersat simț de observator

Îmi place viaţa, dar nu în postură de îndrăgostit. Nu am fost şi nu sunt un „jouisseur” (sau, dacă vrei, sunt mai degrabă „gourmand” decât „gourmet”). Lumea mă atrage şi la 80 de ani. Mă preocupă oamenii, cărţile, evenimentele, nu sunt indiferent la ce se petrece în ţară şi în lume. Mă aprind uşor, mă enervez, mă agit, mă implic, până când Janina mă trage de mânecă. Interesele cele mai atrăgătoare îmi par cele dezinteresate: ceva care aparent nu mă priveşte – tocmai de aceea mă priveşte!
La drept vorbind, încă nu simt o diferenţă notabilă între 80 şi 70 sau 60 de ani. Dar ştiu la ce mă pot aştepta. (…)Îmi cunosc locul umil sub soare, atâta vreme cât mai exist.

                                                                                      -Prof Ion Ianoși-

… și va rămîne, Domnule Profesor, tot ceea ce ne-ați ajutat să înțelegem despre Sublimul în artă și (ne)Artă, dincolo sau ca o eternă continuare onestă a cronicii Unei Vieți trăită cu demnitate