gustul și culoarea primăverii

uneori este atît de greu să te întorci…

întorcîndu-mă de la o altă piață, trecînd și pe lîngă aceea de flori, m-am surprins spunînd ca odinioară, în vremurile acelea senine și vesele:

din cireșe-mi fac cercei ca să fiu frumoasă,

un inel din flori de tei degetul mi-apasă

iar cînd mama va veni, blîndă, să mă culce,

sărutarea ei va fi o căpșună dulce

nu-mi cere să zîmbesc! astăzi îi spuneam cuiva (sau poate îmi spuneam mie însămi) că sunt clipe, zile, ani, vremuri cînd geamătul reținut al unui suflet (de copil ?…) nu mai răspunde LA sunetul diapazonului; și nu am aflat ce și unde să caut cEvA

și totuși, La Mulți Ani, COPILĂRIE!

[partea cea bună, luminoasă este scrisă  cu gînd drag pentru o fetiță, G. 🙂 ]