Delon, matematica și structuralismul

o privire rapidă, mai mult din obișnuiță, peste un site (hai, să-i spun așa) făcea o cotangentă cu poststructuralismul; ocupată foarte, fiind atunci, un declick tot mi-a amintit de o intîmplare petrecută cu ceva-cîțiva ani înainte de a se teoretiza post-structuralismul.

un mail alertă  m-a ”ajutat” să amîn această încercare de a-mi aminti acea dimineață din anul trei de studenție la ASE, cînd toate se amestecau pentru a se separa de la sine firesc și frumos.

așa se întîmpla atunci; acum, cînd voi avea răgaz să … constat… ce și cît mai știu, cu siguranță voi căuta o văgăună/ adăpost unde să mă ascund de mine însămi

pînă atunci, dar și pentru atunci cînd voi reveni pe blog, îmi iau drept contraargument cîteva rînduri găsite nu demult, cam prin februarie, scrise de Etienne Perrot, astfel îmi va fi mai ușor să nu recunosc nimic din ceea ce nu voi izbuti

«Ce qui est ne peut être changé. Je ne le voudrais pas et, si on me demandait de choisir entre ce que je „veux” et ce que me présente la vie, je ne pense pas que j’hésiterais, car la vie est l’expression de la volonté supérieure à laquelle je me rends complètement».

Reclame