Delon, matematica și structuralismul

o privire rapidă, mai mult din obișnuiță, peste un site (hai, să-i spun așa) făcea o cotangentă cu poststructuralismul; ocupată foarte, fiind atunci, un declick tot mi-a amintit de o intîmplare petrecută cu ceva-cîțiva ani înainte de a se teoretiza post-structuralismul.

un mail alertă  m-a ”ajutat” să amîn această încercare de a-mi aminti acea dimineață din anul trei de studenție la ASE, cînd toate se amestecau pentru a se separa de la sine firesc și frumos.

așa se întîmpla atunci; acum, cînd voi avea răgaz să … constat… ce și cît mai știu, cu siguranță voi căuta o văgăună/ adăpost unde să mă ascund de mine însămi

pînă atunci, dar și pentru atunci cînd voi reveni pe blog, îmi iau drept contraargument cîteva rînduri găsite nu demult, cam prin februarie, scrise de Etienne Perrot, astfel îmi va fi mai ușor să nu recunosc nimic din ceea ce nu voi izbuti

«Ce qui est ne peut être changé. Je ne le voudrais pas et, si on me demandait de choisir entre ce que je „veux” et ce que me présente la vie, je ne pense pas que j’hésiterais, car la vie est l’expression de la volonté supérieure à laquelle je me rends complètement».

pălăria de turtă dulce

era cald și frumos, în curte și prin grădini ghioceii tîrzii se amestecau printre frunzele de iarbă cu toporașii, zambilele și alte flori. Hansel și Gretel se hotărîseră să meargă pînă la casa aceea pe care nu puteau să o uite – cum ar fi putut uita o asemenea aventură?!? Cînd ajunseseră în apropierea casei se opriră: căsuța aceea părea și mai misterioasă. Grăbit, Hansel trecu pragul, în timp ce Gretel se uita aproape fascinată la covorul verde, mătăsos din jurul casei: erau lujeri mici și subțiri cu trei sau chiar patru frunze, toate de verde intens, aparte; desprinse cu grijă un fir pentru a-l privi mai bine, apoi, ca dintr-o obișnuință, îl gustă: avea gust de turtă dulce. Hans ieșise din căsuță, întinzînd spre Gretel o pălărie verde pe care era prins un bilet: ”pentru Gretel și Hans, un dar dulce de la Sfîntul Patrick”

– Gretel, pălăria asta înaltă este tot din turtă dulce. Oare cine este Sfîntul Patrick și de unde ne cunoaște?

– nu știu, dar cu siguranță este o ființă bună. Haide să-l întrebăm pe tata.