așa, de dragobete

Adrian Paunescu – Prin tine

Mă-ntorc bolnav cu fața care stele,

Ma dau luminii lunii împrumut,

Dar pe deasupra gîndurilor mele

Acelasi gong de noapte a bătut.

*

Si orișicît m-as depărta de tine,

Povara amintirii e mai grea.

Să mă arunc in univers – imi vine,

Dar mă scufundă-n aer, umbra ta.

*

Nu-iț cer nimic, imi știu prea bine firea

Si simt că nu te pot instrăina

Si-acum, cînd mi-a rămas numai iubirea

 

Eu nu te chem : ci-ti spun : rămîi așa!

Imi răsucesc privirea printre astre,

Spinarea se pravale la pămînt

Si ca pe vremea armoniei noastre

Cînd mă gîndesc la tine… simt că sunt

Printre greșeli aproape ordinare

Dispar din calendar fără motiv,

Mereu te voi trăda pentru oricare

Ca să te pot iubi dfinitiv

.Căutare

de Veronica Porumbacu

Spune : știi tu ce-i dorul de duca ?

Nu știi.

Dac-aș fi pasăre, mi-aș lua zborul in stoluri,

să intru cu ele-n iernatic.

Urmele toate se sterg,

numai dorul mușcă sălbatic.

Dac-as fi gînd,

aș cutreiera toate țărînile.

De-aș fi cărăuș

aș bea apa din toate fîntînile.

Dac-as fi vers,

n-ar mai fi cînt necîntat.

De-aș fi catarg,

aș vrea mările sa le sparg.

Dar ce sunt ? Nu știu …

In mine e tot ce așteaptă să fiu.

Tu sau eu, sau orice

-Ilarie Voronca-

Ziua, distanţa-nchisă în pupilă

Aici, acolo-n amintire iarăşi

Ca două ape întâlnite care-şi

Topesc oglinzile pe-aceeaşi filă.

Uniţi sau dezuniţi. Duşmani. Tovarăşi,

Nu-s eu. Sunt tu. Obrazul de copilă

E-al meu. Sau nu e. Dragoste e? Milă?

Ca-n orice clipă sieşi altul pară-şi.

M-apropii sau mă depărtez? O tristă

Şi bucuroasă, laolaltă, voce,

Acuma e şi nu e. O batistă.

Şi-o iederă de fum suind pe roce

Sau sus pe pisc cât soare mai există

Şi versu-acesta-i eu sau tu. Sau orice.

.

Anunțuri

8 răspunsuri la „așa, de dragobete

    • rușiune pentru ce sau față de cine??? eu în fața Poeziei care îmi place veșnic mă închin!
      am adus pe blogul meu versuri din poezia de dragoste, nu omul cu frumusețea sau cu petele fiecăruia….; și este poezia de dragoste, nu cea patriotică sau socială (deși chhiar și acolo sunt stihuri reușite)
      dacă se aruncă o privire fugară peste categoria ce are poezie se poate observa că citesc poezie fără să țin seama de ideologia posibilă a autorilor;
      nu ți-am răspuns la ultimul comentariu-replică (d)in altă parte, pentru că radicalismul tău din ultima vreme îmi dă, realmente, fiori!

  1. înclin sa fiu de-acord cu „Cu Alte Cuvinte” – pe 1/2: nu „rusine”, ci un fel de reticenta(jena) pentru „bardu’ lingau ceausist” care n-a suferit (cu) nimic în cei 25 de ani de comunism securisto-scornicit… 😦
    * * *
    si compatriotii mei au falitii lor: Céline & Drieu de la Rochelle…

    • HA!
      ”deci” nu-i mai citim pe Céline, G Grass și alții pe care eu îi am în bibliotwecă cumpărați, traduși, citiți în anii cenușii……

      dar vom mai vorbi despre asta…. mă bucur că te regăsesc!!!

      (oare mă puteți ierta pentru plecarea la film? voi încerca să revin mai des – mulțumesc!)

  2. „Radicalismul” meu ?
    Poezie de dragoste ?
    Dragostea n-are nevoie de poezie
    Poezia nu se smiorcăie îndulcind versuri în vremuri de Holeră şi Ciumă induse
    Acceptate şi astăzi ca nişte oarecări greşeli de parcurs ale unei istorii Bolnave Nebune
    Este o formă de protest şi crucială vigoare
    Să citim orice pe oricine oricînd
    Nimeni nu împiedică pe nimeni
    Dar a îl aduce-n vitrină şi a-i aminti
    În văzul lumii, luminii, pare nu doar
    Straniu venind tocmai din macabrul unei Lumi distrusă complet.
    Ei da ! „radicalismul” acesta jenant va rămîne fără urmă de tăgadă
    Veşnic viu şi feroce pînă cînd CRIMA PERFECTĂ a Comunismului
    nu va fi pedepsită concret Într-un fel sau un altul.
    Ceea ce nu se vrea, nu se doreşte, şi nici nu se va face vreodată şi,
    Ceea ce Face tocmai imensa diferenţă, şi astfel,
    Nepotrivită, aproape deloc, comparaţiA, cu Céline & Drieu de la Rochelle and Comp.
    Scuzată să-mi fie, vă rog, insistenţa spunerii pe şleau a unui Adevăr Evident,
    Dar sînt amarnic surprins decît de lejer se pune problema IUBIRII în exilul forţat al uitărilor lugubre, asasine şi sumbră criminală teroare.

    • trec peste absurdul din ultima frază care vrea să ”exprime” tot segregaționismul (să caut un adjectiv?) …
      și dacă dragostea nu are nevoiie de poezie, poate că e valabil invers;
      in matematică unele teoreme se demonstrează prin reducere la absurd
      ar trebui să găsesac enunțul exact al teoremei sau al problemei, apoi cred că m-aș descurca; am fost destul de bună la matematică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s