frettolosamente

cum altfel, decît în grabă și ”pe scurt”, dacă nu am reușit să scriu ”la cald” despre poveștile acelor nopți în care am ascultat povești pe care le vedeam, nu era nevoie să închidem ochii pentru a le crede, au fost multe vise adunate într-o secundă în care ne-am simțit frumoși și înalți, înălțați, de fapt, de nenumărate ori, cu toate zîmbetele, cu toate lacrimile, cu toate întîlnirile și cu plecările, dincolo de incertitudini și de amăgire, departe de o lume în care ar trebui să spunem de prea multe ori și nu o facem, îmi pare rău – ti chiedo scusași iată că eu nu am plecat prea departe de acolo, murmurînd, încă, preferatele mele din ultima seară, seara mariilor premii; și chiar dacă anul acesta nu am ”ghicit” marele cîștigător, eu tot simt că am cîștigat pariul cu muzica -și mai mult decît atît!- la Sanremo;

tastînd la repezeală (de parcă nu ăsta mi-ar fi prostul obicei) recunosc, da, mi-au plăcut mai mult Deborah Iurato și Giovanni Caccamo cu ‘Via da qui’ și Lorenzo Fragola cu ‘Infinite volte’, poate pentru că fețele de peste ani ale celor de la Stadio mi-au reamintit prea dureros (și dramatic) de întrebările la care răspunsul îl aflăm într-o (altă) zi, cînd plîngem, dorindu-ne să fim luați în brațe

despre ”Amen” , cu care Francesco Gabbani a cîștigat secțiunea Nuove Proposte am scris ceva pe aiureala de cont personal și public de pe FaceBook, lăsat acum… via da qui: și în acest an aș fi cîștigat pariul la Sanremo; l-a cîștigat Francesco Gabbani și împreună cu el, noi, ceilalți

dar cînd fredonăm cîntecul ne întrebăm dacă, într-adevăr, suntem … cîștigători

e allora avanti popolo che spera in un miracolo

elaboriamo il lutto con un Amen

dal ricco in look ascetico al povero di spirito

dimentichiamo tutto con un Amen

Amen

și totuși nu am fost săraci sufletește, dimpotrivă, dar nu am timp acum să le cer tastelor și degetelor mele obosite să mă ajute să retrăiesc bucuria revederii cu Carlo Conti (chiar dacă au fost momente în care-l căutam pe Pippo Baudo), cu Fiorello, sau surpriza unei Nicole Kidman modestă, răspunzînd politicos la întrebări banale, dar deaspre emoția adusă, trăită-retăită, simțită -nu găsesc cuvîntul și gata!- de Pooh, Ezio Bosso, Elton, John, Erros Ramazzotti, Renato Zero și mulți alții

mai depate sau mai aproape, pentru unii dintre noi SanRemo și muzica de acolo rămîn

sempre

grande amore e una canzone per te, per noi

(despre Mădălina Ghenea? – eu o mi-o amintesc mai bine din filmul lui Paolo Sorrentino, ”Youth – La Giovinezza”)

 

Anunțuri

2 răspunsuri la „frettolosamente

    • aș vrea să cred că îmi amintesc cu o rezonabilă și cuviincioasă aproximație din Ecleziastul Dumneavoastră: „toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are timpul lui… aruncarea cu pietre îşi are timpul ei, şi strîngerea pietrelor timpul, căutarea îşi are timpul ei… şi pierderea timpul ei…”
      eu percep acum timpul, pe care nu reușesc să-l prind, ca pe o nălucă pe care își imaginează că o obțin învingători și învigători, fără a-și înțelege bine sau corect… statutul
      Vă mulțumesc, Domnule Gogea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s