cuvinte pentru zei

și dacă războiul cu Troia nu se face,  troie-en-flammes-par-adam-elsheimer-v-1600
oare acum cînd săgeata din arcul slăbit al lui Ahile nu va străpunge umărul lui Siegfried,
ahilevestita sabie Balmung va răni grav călcîiul viteazului care se ferea doar de îmărăția umbrelor?     Siegfried
poate că viteazul elen va fi auzit cuvintele celui care luase comoara de la cei doi frați Nibelungi : ”a trăi … aceasta este răscumpărarea mea”
și poate le vor auzi deopotrivă și zeii și muritorii de azi
Anunțuri

și fac, nu (mă) pre-fac

DA! fac MEA CULPA!

 

dacă am pus-o pe FB, de ce să nu o pun și aici

(FB-ul  nu a surprins-o, dar nu mă mir!)

i love lierkegaard

Muze-alaDaniel StPaul – Vineri, 5 Iunie 2015, 20:02

O fi( za) lucrul muzelor, o fi BAD ((Bank for Arts Development) aceleasi fonduri ii inspira pe unii ori altii (cf. ‘Al di là delle nuvole’ al lui Antonioni)

cum să reziști…bolovanu’ luiSisif – Marti, 9 Iunie 2015, 16:53

… cînd vezi așa ceva ?!?
și oricît ai fi de supărat și de dezamăgit; îți amintești sau auzi cuvintele din film
„aşteptăm să ne ajungă sufletele din urmă”
da, acolo, dincolo de…!

altele erau cuvintele

dar s-a ”nimerit”/s-a întîmplat să fie noaptea stranie și magică, în care gîndul, dorința și teama ispitei alungă somnul, iar curiozitatea mea este aproape inexistentă

… deși surprizele nu lipsesc niciodată, sau aproape…

lîngă roua cu care m-am clătit în zori, am păstrat-o și pe cea din urmă cu cîțiva ani, pe măsuță, alături de telefonul cu alarma de trezire setată, am găsit pusă atent și grijuliu o foaie cu un text copiat de mînă selectiv dintr-una dintre cărțile preferate de către fiecare sau ale amîndorura dintre noi

Am înţeles doar în după-amiaza asta. Am ştiut de la început … că mi-ai fost ursită, că am băut împreună din aceeaşi otravă… Ia seama! şopti el. Ai un camion în faţă… Simţi cum i se bate inima. Nu e încă miezul nopţii. „Ea are o viaţă întreagă înaintea ei.”  

  (fragment din Nopțile de Sînziene de Mirceqa Eliade)

nu, nu sunt cuvintele cu care aș fi vrut sau ar fi trebuit să revin; nu, în noaptea care atrecut (de ce se spune, oare, că e magică ?) nu ”am pus foc la rădăcina celor întîmplate”, cum se spune într-o poezie cîntată cu un of răvășitor pentru cei care o înțeleg și o simt, cum să distrug chiar eu cea mai frumoasă poveste fără de care nu știu cum aș fi rezistat în ultimii ani ? am privit de pe un trunchi de mesteacăn (sau era stejar?…) dansul zînelor și am avut două dorințe: sănătate pentru mine și fericire pentru tine și pentru ai tăi; am primit de la două fetițe din blocurile învecinate o coroniță foarte frumos împletită, pe care nu am aruncat-o pe acoperișul ”casei de reglare”(ultima dată am reușit -o în ultimul an de studenție și a stat acolo cîtva timp, dar eu credeam pe atunci în timpul infinit și nu mă temeam de hăul flămînd…), acum am pus-o pe părul meu care s-a închis la culoare, gîndindu-mă că, totuși, nu aș folosi foarfeca de tăiat flori rămasă de la mama și pe care tocmai am dat-o cu folos, [ 😉 ]penru că decît să fie tăiate pletele negre prinse cu șnur sau cu eșarfă cînd ajung pe o creastă de munte, mai bine le-ar veni contrastul luminos al florilor de sînziene 

și pentru că din exuberanța ta am învățat rostul tăcerii nu în toate limbile pe care tu le stăpînești – este de ajunss cea a sufletului, cred, am ales să caut liniștea din cuvintele unei rugăciuni într-o zi de mare sărbătoare creștină