astăzi am intat într-o librărie mică, cochetă, dar foarte bine ”dotată” și chiar actualizată
am fost întrebată cum și cu ce anume pot fi ajutată; am răspuns nehotărît că acum caut Nichita tradus în irlandeză– ”în engleză desigur, avem, ce anume v-ar interesa?” – ”Necuvintele, ba nu, cred că mai degrabă Ordinea Cuvintelor”– ”avem și volume noi, în original, într-o grafică de excepție, dacă așteptați o clipă, Vă arăt – mulțúmesc, dar’..” și am continuat în gînd ”… dar ne-am contrazis și ne-am completat destul în zile și nopți, ca să știm cum și pe unde este fiecare dintre noi în această ‘zonă’ , ciudat de diferit preferată de către fiecare”; la întoarcerea doamnei, ca să-i răsplătesc amabilitatea, am ales preferatul tău din Oscar Wilde, într-adevăr, copertat părea și este o bijuterie, am mulțumit și mi-am plimbat privirea pe alte rafturi ” doriți ceva și în spaniolă?/” și cred că nu mi-am stăpînit o tresărire mai mult un spasm, pentru că m-am întors fîstîcită la standul de discuri și am ales asta
la ieșirea din librărie, pe drum nu înțeleg cum repetam mereu siempre, siempre printre versurile lui Lorca armoniat de Alifantis, așa cum numai el reusește să o facă
am trecut pe lîngă două ageții de turism, iar la ce-a de-a treia, din apropierea blocului unde locuiesc, am intrat și am comandat două bilete într-un loc dintr-o țară unde noi nu ne-am întîlnit vreodată, la completarea formularelor am fost întrebată ”nu sunt pentru dumneasvoastră?” – ”nu, este surpriza mea pentru un cuplu care îmi sunt prieteni dragi”
abia acum mă întreb dacă ai văzut insulele Thassos din Grecia
și un amănunt ca amuzament: un disc rock și o pereche de ochelari de soare moderni, așa mi s-a spus, negri, desigur
în rest, azi, pe aici a fost soare și cald și plăcut