cuvinte rănite

cuvinte zdrobite de alții și rănite de ele însele

durerea lor o simt ca pe propria–mi rană

caut un leac și-mi vin nepotrivit în minte

ce-mi dai, să nu mor azi, să mai rezist?

leac pentru îngeri, cântecul meu trist

(versuri ale Constanței Buzea)

The Nonsense Speech by Ben Gossens

( The Nonsense Speech by Ben Gossens )

și cer, așa cum mi-a îngăduit Maestrul rimelărilor cu brumă de paiete și confetti, o clipă de răgaz pentru-a fi acolo unde nu ”recad în mine însămi…și-n marea hulă nu se-aude plînsu-mi”

iar pînă cînd voi afla Psihanaliza lui Corinne la temelia de la Pierre și sensul marelui mister,

voi lua aminte la vorba unui cărturar adevărat în viață

atât de multe lucruri se pot face,

dar nu-i momentul şi nici veacul nu-i:

am apucat cărarea gândului ce tace,

lipsit de slove, vorbindu-i nimănui.

[acum și-aici mai multe nu pot să dezvălui, vor trebui deschise alte FILE noi]

Anunțuri

și se preling cuvinte

dintr-un an în altul,

iar cînd secunda și minutul strivesc printr-o atingere eternitatea,

unii au idealuri,

alții au curajul să viseze

și fiecare își pune o dorință,

cărarea este aceeași, dar trebuie să pară alta, mai netedă și mai aproape de lumină,

punctele de inflexiune le simt cei singuri pentru care sensul traiectoriei nu prea contează

și totuși trebuie să (a)pară și chiar este un nou început;

un dar real ce se va dovedi a fi o amăgire?

nu știu să-l merit pe deplin, dar nici să-l pierd nu vreau ca pe un basm visat aievea

Mie,-n geam, o stea-mi bătea, albastră.

Trecutul mi-l aduc aminte vag,

Ca pe un vis ce s-ar putea să mintă

căci, da, e-adevărat:

eu început-am anul sub semnul lui Esenin;

cît despre celelalte surprinzătoare lucruri ce-am aflat, las anul ăsta nou să curgă lin și bun

UN AN BLÎND ȘI BUN, celor care treceți pe aici

unde încerc să caut, să adun,

închipuindu-mi că se aud

1a