nu cred să fie refugiul prea îndelungat în virtual vinovat pentru neputința mea de a distinge (deosebirea d)intre refuzul argumentului și argumentul refuzului
în real sau în virtual, pentru mine este la fel de încețoșat
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan)
”am sa te-alcătui altfel, dar suflet iţi dau eu”-sonetul CCXXIX, cel închipuit de V VOICULESCU
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 
indiferent cât va/ar evolua si s-ar perfectional virtualu’, NU va înlocui niciodata viata reala, concreta… asa ca welcome-to-real-life.com! 🙂
* * *
cum stii franceza, iata „ceva” haios: je suis roumain et je m’appelle Cyprien Iov: 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=qDfl78d26U4
ApreciazăApreciază
o idee, Ana, nu știu dacă neapărat bună: refuzul argumentului poate fi dovadă a lipsei de timp sau, pur și simplu, a absenței dorinței de implicare. virtualul e îmbârligat, o știi și tu.
deosebirea dintre ele… eh, aici m-ai pierdut 🙂
calm și vreme frumoasă!
ApreciazăApreciază
Real sau virtual ,eterna problema ,oamenii nu stiu sa comunice cu adevarat,sa prieteneasca..mare Arta este asta!
Unii consta in n cazuri, vor impartasi altora ceva ,dar ei nu impartasesc cu altii ce vor acestia!
E necesar un angajament de ambele parti asumat!
Fara reciprocitivitate nu se poate…e fuga in sine,egocentrism si atat!
In virtual, teoretic, ai sansa mult mai mare de a intalni oameni compatibili cu tine si sa-ti hranesti spiritul perintr-o anumita comunicare de care simti ardent nevoia.
Iata de ce unii aleg aceasta cale.
Unii insa o aleg din alte motive ,despre care nu e cazul sa mai discutam!
Astora le-as recomanda sa renunte la sectiunea comentarii..adica nu se poate sa le astepti dar sa nu le oferi la randu-ti acolo de unde purced…e nedrept!
ApreciazăApreciază