Și dacă îmi pierd cuvintele

ce îmi rămîne?

Gîndul care nici el nu mai are timp

ori, poate, toate semnele lăsate la trecerea pe alte bloguri, semne devenite cuvinte, cu muuult, da, cu mult mai … inspirate… decît cele adunate aici, pe acest blog, neglijent și fără efortul unor exprimări care să epateze, să impresioneze, nici măcar să empatizeze, deși uneori , fără dorința reală, surpriza a fost binevenită și binefăcătoare

rămîne ruga, rugarea, rugăciunea de care, aparent, am uitat

și nu mai știu ce este rugăciunea – iertare sau mulțumire

și mai rămîne ceva:

vorba lui Călin – nostalgia după perioada de aur a bloggeritului în acest colț al blogosferei

oare cît din ceea ce mi-a rămas aș putea să regăsesc în mîinile lui Dürer ?

poate că…