și rămii cea mai frumoasă poveste

aș vrea, tare, tare mult aș rea să am curajul de a sparge oglinzile, de-a rupe vălurile virtualului cu FB, Linkedin, cercuri, blog, twittt și ce mai are și să-ți arăt chipul frumos, chipul tău adevărat
dar rău aș face amîndorura
aș aduna toate rîndurile tale neștiute, toate pozele și ar ieși , aș reuși cel mai inspirat blog
și asta doar pentru a spulbera orice bănuială, orice supoziție și orice confuzie stupidă

da,
aș aduna toate rîndurile tale, toate lucrurile care îți plac și ar ieși, aș reuși cel mai inspirat și multilingvistic blog

toamna-n oglinda
rămîi așa, într-un început de toamnă – a cîta oare?
(nu, nu le-am pierdut firul și nici șirul)
și îmi place și Brahms, îmi place și Sagan
și îmi place să te știu pe tine liniștit și fercit
știi? cred că pierd pariul cu timpul,
dar cartea de joc din palmă șoptește
”rămîn cea mai frumoasă poveste”

––––––––––––––––––

iar acum, te rog, coboară, ca’n-tr-o ”alunecare pe valuri în piciore”,
în locul  de unde ai venit, pe FILEle răzlețite