se poate trăi fără blog ?
oooo, ddddaaaa!
O, da!
și cît se poate de firesc, de normal,
fără complimente gratuite, fără declarații care să explodeze de înțelepciune turnată cu polonicul, fără încrederi înșelate și fără trădări aparent inofensive, ca într-un joc de-a v-ați ascunselea
pomeneam în ceea ce ar putea fi CV-ul meu nu doar în blogosferă, de autoportetul lui Dürer ;
bine, dar atunci de ce această imagine, care poate părea patetică, cu mînile fratelui său?
(de fapt este un omagiu adus acestor mîini care l-au ajutat să izbîndească…)
și cu rîndurile deșirate de mai sus?..
celor cîțiva eventuali trecători pe aici intersați sau numai ușor mirați, le cer îngăduință pentru rezolvarea unor treburi și probleme ce nu acceptă amînare [viața mea, așa cum este, nu se consumă pe blog și pe FB];
și eu am nevoie de o necesară pauză pentru a-mi aduna și a-mi reface puterile pentru tastare;
dar și ca TIMPUL să fie mai îngăduitor, la rîndul său, cu mine
… așadar, puțintică răbdare