o ploaie de toamnă ca o suită gotică

în această dimineață mi-am verificat, ca de obicei, mailurile înainte de plecare, cu ceșcuța de cafea aături;
am găsit linkul postat pe FB de Andrei Pavel și cu o stare bună de mers desculță printre pietre sau mărăcini, că tot nu simți nimic, am încercat să glumesc neinspirat: ploaia de la începutul toamnei… ;

între două ”porții” de MECEFF am trecut pe acasă, am deschis telefonul și în clipa următoare, nu chiar instantaneu, în mine a început să plouă cu adevărat
chiar am obosit de atîtea plecări; suport multe, încă mai rezist cît de cît, dar puținii prieteni adevărați și buni, vreau să-i păstrez, să îmi rămînă aici, în lumea asta, chiar dacă sunt la distanțe incredibile

am luat un disc cu Suite Gothique op.25 de Leon Boellmann în interpretarea lui J Vl Michalko, un album cu reproduceri după Klee, am spălat ceașca și am luat o alta cu ceai din flori de păducel și privind la vremea nehotărîtă de dincolo de fereastra deschisă, mi-am amintit și de celelalte învățate de la Domn’ Profesor, cum îi spuneau prietenii săi mai tineri – și mi-am amintit că în fizică nu doar optica e frumoasă numai pentru că are multă geometrie, că astrologia și astronomia se pot întîlni, mi-am amintit ce este, cum se formează și cum arată un fractal, mi-am amintit printr-o ciudată coincidență că, așa cum spune Andrei în videoclipul său, după ploaie se înseninează (prietenii de suflet ”simt” mereu cînd e nevoie de ei…)
și tot el, Fizicuță-Borg îmi spunea că trebuie să răzbesc și aici, să mă adaptez eu orașului ăsta care…

iau discul, albumul, cutia cu ceai și le pun deoparte
și oricît mi-ar fi de greu, cobor într-o după amiază cu un cer de  pe care care au dispărut norii

(dar ostilitatea față de mine a burgului HIPERcivilizat, nu prea)

la primăvară cine îmi mai culege flori de soc pentru suc și pentru ceai ?
––––––––––––––––––––

dacă mă mai găsește primăvara