verticalitatea ruinelor

nu a fost un război – nu a căzut vreo bombă
nu a fost vreo bătălie – nici o urmă de proiectil
nu a fost o răfuială pasională – înfruntările dintre noi iau masca tăcerii și a solitudinii
nu a fost un accident – nici un apel la 112
nu a fost vreun fel de răzbunare a cuiva cu vremurile – nu există preocupare pentru așa ceva

cît de devastatoare pot să fie – și sunt – teama (mea) pentru agravarea bolii, frica (mea) de ridicol, apăsarea umilitoare, pînă la anihilare, a prejudecăților într-un burg care se pretinde, altminteri, civilizat…
privesc încă o dată și încă o dată și nu știu ce sau cum ar trebui să înțeleg : distrugerea verticalității Timpului ori ruine rămase în picioare ?

 

după...

Anunțuri

5 răspunsuri la „verticalitatea ruinelor

    • Domnule Gogea, Dumneavoastră scrieți, inspirat, ”cuvinte impotrivite”
      dar veu mă izbesc din nou de neputința lor, a cuvintelor mele

      Vă mulțumesc că mi-ați ”scos” postarea și blogul ”in lume”

      și le sunt recunăscătoare celor care au avut curiozitatea și bunăvoința de a trece pe aici

      (starea de sănătate nu îmi permite să mă supun regulilor bloggeritului serios)

      zile frumoase tuturor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s