cît ești de frumoasă!

maargareta

te-am așteptat, iar acum îți spun Bine ai venit!

te aștept în fiecare an și îmi redescopăr de fiecare dată copilăria;

știi? eu am multe copilării, le am pe toate, de fapt, cuprinse într-una singură, veselă,  jucăușă, neastîmpărată și adevărată; restul etapelor sau al vîrstelor nu mai contează;

tu esti aceeași pe care o vedeam, o admiram și cu care mă înfrumusețam și în grădina mare, cu nimășel, de lîngă Borsec și în parcurile sau pe cărăruile de sub Tâmpa și în poienița de lîngă izvor, cu apă limpede și rece, care, spre mirarea multora, ținea mereu proaspăt sufletul  meu și al celor din micul orășel cu negru de fum, Copșa-Mică

și ca și atunci, îmi împletesc codițele cu tine, te pun la  butoniere, te împrăștii pe fustă, te așez pe catarama de la pantofii de lac ori te leg la de șiretul tenișilor,

ești inelul cu care mă logodesc în fiecare an cu PRIMĂVARA

aș vrea – acum, poate mai tare, mai mult decît altădată- ca lumea mea mică, dar și lumea cea mare și zgomotoasă din jurul meu  să împrumute ori chiar să ia pentru totdeauna, lumina di miezul tău și seninătatea din petalele tale

 

BINE AI REVENIT!

Anunțuri

Ană, tu auzi și altceva ?

la tine pe blog se cam aude dara,dara bostannara

…. da, știu și aud și nu-mi place

dar ce pot ace cînd mie îmi merge totul pe video-invers, iar în juru-mi , mai aproape sau mai departe, totul este pe dos

în iarnă am pierdut –fără să mă simt gripată – un folder întreg de  și cu filme

Unul dintre ele m-a obsedat, din mai multe motive, săptămîni la rînd  (mi l-a recomandat un prieten nițel cam sofisticat din blogolumea blogoserei – mulțumesc, Dragoș!)

azi (adică ieri) am reușit să-l recuperez

cum? adică ce? –You, the living

da, așa se numește filmul lui  Roy Andersson, du Levande 2007)

iar acolo se aude asta :

Am auzit de

un oraș ceresc

Deasupra  ținuturilor pãmântești

și acoperite cu cea țã

 

Cu plaje și nisipuri binecuvântate

de soare

 

și într-o zi, da într-o zi,

voi fi acolo!

Aleluia! Trebuie sã cânt rãspicat!

Aleluia! Eu merg în acel oraș.

 

Dacã pașii mei vor îmbãtrâni

și vor obosi

 

Voi mãri pasul cãtre ceruri,

și cãtre casã în același timp

Am auzit de un tãrâm fãrã lacrimi

 

Fãrã mâhnire, fãrã sãrãcie,

fãrã conflicte

Unde boala și durerea nu abundã

și într-o zi, da într-o zi,

voi fi acolo!

Doamne, te rog Doamne, iartã-i.

 

Iartã-i…

Iartã-i pe cei

care se gândesc doar la

Iartã-i pe cei

ce sunt lacomi și zgârci ți.

 

și pe cei care amãgesc și înșalã

sau se îmbogã țesc

plãtind salarii mizerabile.

Domne Sfinte, iartã-i.

Iartã-i.

 

și Doamne, iartã-i pe cei care

umilesc și pângãresc.

 

Iartã-i pe cei care tortureazã

și omoarã.

 

Iartã-i pe cei care bombardeazã

și distrug orașe și sate.

Iartã-i pe cei care nu sunt onești,

pe cei care mint și sunt prefãcu ți.

Iartã guvernele care ascund

adevãrul de oameni.

 

Doamne Sfinte, iartã-i.

 

Iartã-i pe cei fãrã inimã,

nemiloși, și plini de prejudecã ți.

 

Doamne Sfinte, iartã-i

 

 

Iartã instan țele care dau verdicte care

sunt prea aspre și condamnã inocen ții.

 

– Anna…

Trebuie sã terminãm și sã închidem.

 

Iartã ziarele și canalele TV

care induc în eroare.

 

Care distrag aten ția

de la ce este important.

Doamne Sfinte, iartã-i.

 

Ajunge, Anna.

Trebuie sã închidem și sã încuiem.

 

Doamne Sfinte, iartã-i.

Iartã-i.

 

Am avut un vis noaptea trecutã.

 


ce draq ?

uitîndu-mă pe bloguri și pe diverse site-uri de inter-comunicare, mă întreb, nu făr’ de care îngrijorare în ceeea ce mă privește:

trebuie să fii (pro)băsist ca să fii onest

și

este nevoie să  pui pe blog sau pe FB poze obscene ca să pari .,..nspirat …?!?

probabil că da!

 

Hmmm! Mai cuget, fără să am timp pentru ședere

 

( mai bine iau o carte în mînă și un gînd pios, doar suntem în Postul Mare….)