nervi calmați cu NO

Cînd sunt nervoasă vorbesc singură, rup ziare puse pentru sacii de gunoi, trîntesc obiecte necasabile (și nu numai, din păcate), stric țigări fumate pe jumătate și naiba știe ce mai fac; știu: înjur în tăcere; dar acum, în loc să înjur brava Poștă Română și ai săi factori poștali –trăiască mulți ani și-o veșnicie cardul!- am hotărît că mai bine chinui tastatura; despre cum m-a pus la punct, fără să mă convingă, totuși, o domnișoară drăguță și amabilă despre anumite transferuri interbancare (nu a folosit numele operațiunii,  din omisie de moment, probabil, mă întreb și acum  ce-oi fi căutat eu la ASE ?), altă dată, cînd, poate voi scăpa de sentimentul ăsta penibil de jenă, prostie, umilință;

și cum nu prea am o stare de graț(itudin)e,  gîndul mi-a alunecat spre ceva ce a rămas de două zile destul de …apăsat… în mintea mea

filmul regizorului Pablo Larraín, NO/NU, realizat în 2012

scriam într-o postare mai jos, că evenimentele care au a făcut posibilă și au însemnat după aceea, perioada Pinochet, continuă să rămînă pentru mine o obsesie; abia intrasem  în adolescență, era început de an școlar, iar după primele ore de familiarizare, la istorie și dirigenție (dirigintele era profesor de matematică) aveam să aflăm, încercînd sau nu, să înțelegem ceva despre evenimentele dintr-o țară prea înepărtată de noi și cu probleme cam prea străine  atunci, la vîrsta aceea, depreocupările noastre; și touși, peste ani, continua să se vorbească, să se scrie, iar eu deveneam tot mai … atentă … la ”subiect”:

cînd, în anul 1988, în Chile, Generalul Pinochet organiza un referendum pentru a-și legitima rămînerea  la putere, la noi se    dorea în surdină așa ceva;

subiectul filmukui NO   este ”inspirat” sau legat de campania electorală  cu ocazia acestui …plebicist, pe care filmul le redă prin imagini și replici dintr-un scenariu care vor fi greu de uitat;

nu sunt critic de film, prin urmare nu  mă voi încumeta la o cronică sau la un review, ori ceva din zona asta;

dar mi-a  plăcut în mod deosebit ideea și modul de organizare a campaniei celor din tabăra lui NO, renunțarea la clișeele cunoscute, oricit de mult adevăr dureros ar cuprinde,

mi-a plăcut afișul cu acel curcubeu deasupra lui NO și ideea consensului partidelor pentru aceeași cauză, a izbînzii democrației (surprinzătoare pentru mine asociera verdelui cu social democrații), m-a încîntat speranța fericirii cîntată pe ritmuri pop de către grupuri alcătuite în majoritate din tineri,  am simțit naturalețea prezenței băiețelului Carlos, dar și permanenta și fireasca grijă pe care ace(a)sta o  aduce cu sine și o impune, mi-a plăcut întreaga prezență a lui  Rene Saavedra , tînărul director de adevertising (interpretat de actorul mexican Gael Garcia Bernal) , ale cărui ”noutăți” curajoase vor asigura succesul ecipei/taberei  NO; mi-a plăcut și regăsirea colaborării firești, amicale, de după …bătălie.. dintre șef și subaltern;

la treizeci de ani distanță de acel Missing al lui Costa-Gavras, cu Joe Shea și S Spacek, un cineast chilian readuce dintr-o altă perspectivă, adaptată condițiilor de peste ani, aceeași dramă,

s-a schimbat ceva în acei ani de dictatură militară? propaganda pinochistă pretinde cu argumente economice că da; în esența democrației, nu;

îmi e greu să aleg o imagine anume, totuși căutării disperate și neputincioase, a figurii resemnate pentru totdeaauna în durere a tatălui (Jack Lemmon) din filmul lui Costa-Gavras, i-aș aduce alături, nu ca o punere față’n față, trecerea lui Renee cu băiatul în brațe prin fața cordoanelor de soldați înarmați:

dacă acelea erus posterele, spoturile si tehnica de atunci, de la sfîrșitul anilor ’80, atunci campaniile noastre electorale din secolul XXI par  … desuete….

și mi-aș dori, mi-ar place să văd pe la noi o imagine a bucurirei  ca aceasta

bucuria_victoriei-NO

un film care trebuie văzut

(și nu doar pentru că se apropie un an electoral…)

un critic de film se întreba ce anume s-a afirma la referndum: puterea valorilor democratice sau puterea popului asupra alegătorilor ?

la noi se poate vorbi, eventual de puterea manelelor asupra votanților consumatori

Anunțuri

8 răspunsuri la „nervi calmați cu NO

  1. M-ai facut sa-mi doresc viziona acest film,asa ca l-am pus pe agenda de viitoare achizitii cinefile.
    Cu partea de nervi ,ignora-i si tu ,adica propune-ti activitati care se te tina ocupata,poti sa-i mai temperezi,pacali astfel…ia-ti o pisica,un caine,un papagal…sa stii ca terapia asta cu animale da multe rezultate.Pisicile iau energii negative,bolnave,,caine dau energii pozitive sustin cercetatorii.Si cred!
    De aruncat,spart,pai stiu grecii de ce sparg farfurii,te detensioneaza…dar si o simfonie poate detensiona,un sport, si multe altele.
    Cu tigarile,ei de astea nici eu nu duc lipsa,,,am trecut pe pipa de aceea electronica la insistentele cuiva,dar nu prea tine.Fumezi aburi,o fi mai sanatos,dar parca nu fumezi.Ori te lasi ori ba.Cu substituenti de astia mai bine lipsa,Ma rog ar fi mai econom financiar.
    Zi buna sa ai si nu uita filmele ce ti le-am propus.Pot remonta psihicul pot ajuta starii de moment…
    Cam atat…deocamdata.

    • sunt la atreia încercare de a=ți răspunde, așa că o cam… scurtez…

      mulțam pt citire si pt calmare (pt sfaturi, adică)
      am fobie de păsări
      caut un menuet sau o nocturnă, după ce vad cîteva stiri
      (nu am deschis tv-ul azi)
      mai am 2 țigări
      una o las pe mîine
      in rest, seară plăcuta, o noapte cum o vrei
      și ziua de mîine sa fie cu spor

        • Ai sa le vezi online ca pe ecranul mare …tu care citesti lesne aceste furnicute de litere pe blog…haha
          Ii dai pe full screen,in bara de jos vezi ca e si un cursor audio pe acolo…site-ul mentionat e de incredere.
          Toate au in inceput…treci la actiune ,nu vei regreta,vezi pentru inceput comedia aceea franceza,te superrelaxeaza.

    • mulțumesc pt link 🙂 🙂
      –-
      păi una e pt tine
      dar e mentolată…
      KENTT nu mai am voie
      de fapt, doar MOZART în ciocolată….

      uuuuu v!
      vvb curînd

      să-i ia draq pe tîmpiții care se cred destepți…

      • ‘ţam! bună şi mentolată. când rămân în pană aş fuma şi creioane.
        subscriu în legătură cu tâmpiţii, dar nu cred că-i vrea nici el.
        azi dimineaţă era un aprozar întreg la ghenă, pe jos: ceapă, bucăţi de pepene, ambalaje de pizza..în fine. le scriu un bilet de dragoste acum şi-l agăţ acolo.
        bineînţeles că o să-i doară la bască de scrisul meu. asta apropo de tâmpiţi.
        noapte bună, copilaş! ne mai auzim! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s