Chemare peste timp(uri)

Călătoream imaginar prin New York, cînd am găsit într-o mapă cu felurite decupaje, pliante si pagini întregi, o fotografie cu un cuplu foarte frumos;  am privit-o, am pus-o la loc, am luat-o din nou în mînă, după ce, aproape fără să vreau, am scos cu grijă dintre coperta groasă  și învelișul de subțire al unui LP un fel de scrisoare-poem.  Am încercat și de data aceasta, fără să reușesc, să înțeleg de ce (în) mintea mea i-a(m)  apropiat, mai mult decît i-am asociat,  împreună, și nu doar ca pe un cvartet fruumos și celebru, ci chiar mai mult decît prieteni peste timp/uri.

Nu doar farmecul lor irezistibil, nici talentul lor răvășitor, iar dincolo de pasiunea mistuitoare și de patima niciodată ostoită, am auzit un zvon inefabil de aripi ori pași pe un ritm baladesc de chitară, ca o chemare strigată pe dorul de către zări (ei nu știu ce-i zarea, ei caută zările)

isadora duncan

Hai, dă-mi ghitara. Vreau pe coarda groasă

Să cânt despre viaţa-mi furtunoasă.

 

La această femeie am căutat fericire

Şi aflat negura, pieire.

Nu ştiam că dragostea e molimă, huidumă,

Nu ştiam că dragostea e ciumă.

A venit spre mine, a privit

Şi m-a înnebunit.

Cântă prietene, să-mi aduc aminte,

De viaţa dusă mai înainte.S Esenin - 1922

Las-o să o sărute cine-o vrea,

E târfă şi e draga mea.

Mai stai! Mai stai! N-o înjur, o chem,

Şi n-o blestem.

 

῭῭῭

Vladimir-Vasotki

De ce îmi oferiți ceea ce eu iubesc

Doar pe credit, în rate, ce se-npotmolesc  tot mai tare….

 

Această noapte e pentru mine în afara legii

Încă din zori îmi fugăresc somnul,

de nu, de-adorm o să visez o madonă

Semănînd cu o anume persoană anume

 

*

Cu toții-și vor pune hainle de sărbătoare

Iubita mea spune-mi, de ce oare ?

Ea-mi răspunde :”fă-te și tu fercheș

mi-e rușine cu tine

uită-te cum te clatini,

ca un tren fără șine”

 

 

*

 

Sunt, totuși, un om simplu

și mă întorc la tine, fregată legendară,

cu versurile de odinioară, pitite-n amintire

 Marina Vlady

au fost și au rămas răzvrătiți și și nesupuși [ și fragila făptură hăituită prin pădure știe doar legile acesteia, sfîrșind ca victimă a ignoranței și a răutății], au avut visuri, idealuri, dezamăgiri, au fost admirați, iubiți, iar apoi renegați, au protestat, s-au revoltat, fiecare în felul său, prin arta sa, au sfidat prejudecăți și legi care le îngrădeau zborul liber, chiar dacă prețul avea să fie mare, cel mai mare posibil

dansul pasional, aproape drăcesc al unei eșarfe poartă răspunsul unei chemări către o alta:

În această viaţă, a muri nu e noutate;

 

Nici să trăieşti, ar fi mai nou decât atât.

 

 

        și, zăcînd pe glod bătătorit

        urlu, din răsputeri, prin difuzoare paradite:

”oameni, ascultați la mine! Sunt viu! Trăiesc!”

––––––––––––––

(în noaptea unei păduri patru perechi de brațe se rotesc înlănțuite în jurul unei chitare

cînd mă voi înălța în fața Domnului Celatotputernic,

mă va justifica doar virtutea cîntecului meu )

[versuri de Serghei Esenin și Vladimir  Vîșoțki traduse de Zaharia Stancu, Ioanichie Olteanu,Silvia Kerim, Matilda Banu]

 

pași spre tine însuți

se spune că pașii spre vindecare ar fi sau chiar sunt

Credința, voința, acceptarea, iertarea și iubirea

dar cum să îi faci pe toți, urmîndu-l pe fiecare, în parte, atunci cînd nu te poți accepta pe tine însu(ă)ți,    tocmai pentru că nu te poți ierta, iar neputința de a te ierta depăsește refuzul de a-ți accepta  situația ?

rămîn, totuși, Credința și Iubirea

 

dificultate și oportuniate (sursa net)

mi-am reamintit –după mult timp- cuvintele lui Eysenk și aș vrea, mi-aș dori să (mai pot să )  le simt  profunzimea

nu lucrurile care ni se intîmplă contează , ci felul în care reacţionăm noi faţă de ele – de aceasta depinde dacă ne simţim în al nouălea cer sau in ultimul subsol nenorocit al infernului”

 

 

  (locul acestor rînduri este pe FILE, nu aici, dar acum…, deocamdată….)

rugăciune

 Doamne,

 

  nori negrii se adună asupra mea și griji mari mă copleșesc; deși sufăr, nu cîrtesc împotriva Ta căci TU ești sprijinitorul meu și piatra cea neclintită pe care sunt întemeiate nădejdile mele;

TU cunoști pricinile necazurilor  și ale  neliniștilor mele și îngrijești de soarta mea;

cu toate că sufăr, știu că TU mă iubești și această încredințare mă încurajează;

plină de încredere în dreptatea și în bunătatea Ta, nu mă voi lăsa pradă disperării, ci mă voi lupta cu curaj și cred  că, avînd ajutorul Tău, voi ieși învingătoare;

  Cel  care cîrmuiești lumea și soarta muritorilor,  cîrmuiește, Doamne și corabia vieții mele, lovită de valurile ispitelor, spre liman liniștit; înțelepciunea Ta să mă căluzească  spre calea binelui și-a mîntuirii;

 Pentru rugăciunile Maicii Tale și ale Sfințiilor Tăi. Amin.

lumanarea