eterna fascinație

Gregory_Peck

rămasă, căutată și de fiecare dată  regăsită

de către noi amîndouă, împreună – prietena mea specială, adică Speciala mea– ori de către fiecare în parte, nu neapărat într-o Fermă, departe de bătaia tunurilor pe valurile unor vremuri, învolburate,  unde nu se ucide nici un pui de căprioară și nici nu se întrerupe cîntecul unei păsări cîntătoare, nu încercăm să topim zăpezile de pe Kilimandjaro sub un anume duel sub soare, nici nu vrem să ne îmbogățim cu o bacnotă de lire sterline, ascunsă, probabil într-un arabesc,

ci vom rămîne pe tocurile pironite în marmura mozaicată, cu speranța firavă printre coloanele unei săli prea mari și prea reci pentru gînul nostru ascuns, de care privirile noastre că(u)tînd  acoperișul înalt care parcă voia să ne strivească de tot, sufletele, nu se rușinează cîtuși de puțin

     „This is very unusual I’ve never been alone with a man before, even with my dress .. With my dress off, it’s most unusual.” –

( I D Suchianu scria cîndva despre el că este unul dintre puținii care amintesc de Garry Cooper; astăzi, oare cine seamănă cu el ???….)

[iar voi, cei dragi mie, pe care generozotatea ei

și mai specială, mi V-a adus aproape de sufletul meu, nu mă certați prea aspru: Jezebel își va găsi locul pe celălalt blog, într-o altă clipă de răgaz]

Anunțuri

Comentariile nu sunt permise.