nu am mai schimbat cam de mult timp un gînd sau o vorbă cu ea, dar este și rămîne prietena mea, chiar dacă am cunoscut-o aici, în blogolumea din blogosferă, cum ne-a obișuit Flavius să spunem/scriem
este frumoasă, rafinată, talentată și norocoasă – nu oricine are șansa să fie născut/ă în aceeași zi cu un mare scriitor , care știu că îi place, cel care care ne-a lăsat cam devreme -și niciodată prea tîrziu- o scrisoare de adio ca testament pentru cîteva secole de singurătate, amintindu-ne prin toate cărțile sale că
Viata nu este ce ai trăit, ci ce îți amintesti că ai trăit și cum ți-o amintesti pentru a o povesti. – Gabriel José García Márquez
și mi-o închipui ciocnind un pahar cu vin galben de Toscana împreună cu cel care i-a fost mereu prieten de neprețuit, dar și ușor pizmuit cînd măiestria sa, a maestrului, se lăsa greu dibuită în tainele sale, el tachininîndu-i pe cei din jurul său conștient de distanța care-i separa :
în dureri, o viaţă
nu m-a-ntrecut vreun om; chin, spaimă, plîns molcom; prind, pe măsura cauzei, tărie.
la fel şi-n bucurie, nu-i om și nu va fi asemeni mie–Michelangelo Buonarroti
odată mi-a spus că dacă i-ar fi plăcut în școală mai mult chimia ar fi făcut cele mai grozave parfumuri –și poate că nu întîmplător, născută în aceeași zi cu Mendeleev, amestecă cu atîta drag și pasiune, ca într-o joacă, culori și arome
eu obișnuiesc să-i spun Mirela sau Parfumul Galeriilor de Artă
(tot într-o zi de 6 martie se auzea prima dată bucuria acestei muzici a lui Verdi)
La Mulți Ani , Mirela !
Dragă AnaMaria, nu ne-am întâlnit demult și n-am schimbat demult o vorbă în această blogulume, dar ai fost aproape mereu. Eu am mai trecut pe la tine, te-am mai văzut pe la alții, da, ai fost prezentă pentru că ești prietena mea. Și rămâi prietena mea orice-ar fi… Chiar dacă de vreun an n-am mai schimbat o vorbă, pare că ne-am fi vorbit chiar ieri. Că ne-am despărțit acum o oră la o ceainărie, loc unde sper că odată, totuși, ne vom întâlni. Mendeleev, nu știam că e născut în 6 martie, e un uriaș, l-aș fi menționat acolo, merita . Mi-ar fi plăcut și chimia dacă mi-ar fi fost predată, contează mult dascălul. Așa, iubesc parfumul mai mult decât formula sa, oare cum o fi mai bine?! Parfumul Galeriilor de Artă…sună pe cât de frumos, pe atât de imposibil, azi, de realizat. Sunt doar un om, unul simplu, muncitor, corect, un oarecare om cu ceva talent, iar norocul mi-l fac cum pot, greu, trudind și îmbătrânind, draga mea Anamaria…Mulțumesc pentru încrederea acordată, contează mult. Mulțumesc cu respect, dragă prietenă!
Pingback: De 6 martie « Mirela Pete. Blog
La mulţi ani şi din partea noastră !
2. nu am vrea să te superi pe noi pentru această „observaţie”. O parte a textului este dublată.
… 🙂
mă supăr pe mine, pe graba mrea, pe oboseala mîinii și pe prostul obicei de a scrie direct, de a posta fără corecții, pe hachițele mouse-lui….
mersi și eu
Pingback: Reflexii parfumate « Mirela Pete. Blog