început ratat

că tot am ratat revelionul și prima zi din noul an

am ratat și startul  pe blog

totuși îmi doresc să fie un an mai bun

un an al regăsirii

un an al regăsirilor rămase ca dorințe

regăsirea bucuriei lecturii

și cea a deschiderii de sine prin cuvîntul-gîndul scris

al recuperării unor rînduri lăsate pe anumite bloguri

(ca o împăcare cu mine însămi și ceva mai mult decît atît)

nu știu ce va fi pe  ”pagina principală”  a acestui blog

dar tristețile sau …jubilațiile… prea personbale

întîmplările cotidiene sau mai domestice,

împresiile care nu pot  fi stăpînite la/de primul impuls

și multe altele

își vor găsi loc în  FILE și  pe blogul mic

așadar, pentru început

UN AN BUN în ale bloggeritului

(și pentru  mine și  pentru ceilalți  oricîți sunt sau ar fi)

și fără ratări și fără rateuri

Anunțuri

de pe FILE

absolut încîntătoare și ușor nostalgică, totodată, ”ancheta” realizată de Marius Chivu în Dilematica din decembrie anul deja trecut, cu privire la Cărţile preferate de copiii scriitorilor

părinții mei nu au  fost scriiitori dar au avut grijă ca eu săîndrăgesc lectura pînă la dependență (singura acceptattă de către ei), iar  lucrurile cele mai valoroase care mi-au rămas de la părinți și bunici sunt cărțile –simple, cu un preț la îndemîna oricui, pe vremea aceea, sau în colectii de lux, cum era ESPLA, de exemplu

de cîteva zile, printre treburi serioase sau ….domestice…, încerc să fac  ”ierarhie” a cărților citite și preferate în sau din timpul copilăriei (un timp, o perioadă niciodată încheiată pentru mine) , un fel de demers greu, aproape imposibil pentru mine

am mai spus/scris că eu am legat pimele litere într-un cuvînt articulat și mai apoi prima propoziție pe o revistă Cinema din colecția mamei, pe cînd revista avea cam 70-80 pagini, cred, aveqa un fel de dosar pe pagini mai gălbui, restul erau lucioase, dar atracția era fotografia sau fotografiille de la mijocul revistei, obligatoriu colorate

și totuși ce să aleg și cum ?!?

am avut toate numerele din colecția Povești nemuritoare, dar prefeam poveștile lui Vladimir Collin, am cunoscut destul de devreme legendele cu/și dramele zeilor din Olimp, în timp ce o preferam pe Marguerite Gautier lui Manon Lescot,

în clasa I domnul învățător de la Școala nr 4 (pe atunci) din curtea Bisericii Negre din Brașov m-a (sur)prins citind pe ascuns Puiul lui Emil Gârleanu, iar obiceiul l-am păstrat ca pe o îndeletnicire și în anii de școală din Copșa_Mică, unde  harul dascălilor deschișși înspre toate, de care am avut parte și noroc! , s-a simțit peste ani, iar mai tîrziu, la cursurile unde învâțam după manual, nu doar după notițe, revistele Lumea  și Viața Studențească nu erau prea bine mascate/ascunse sub caietele mari

și totuși ce aș fi ales atunci? dar acum, după atîția ani, oare ce a rămas cel mai bine … fixat… ? dintr-o lume în care se amestecau copii și oameni mari, prinți și cerșători, detectivi și cavaleri pragmatici sau obsedați de fantasme și iluzii

am gustat din mărul domnesc al lui Moș Ghorghe și m-au amețit  florile de zarzăr din curtea Medelenilor cam în același timp cînd hoinăream făcînd ocolul lumii, făcînd cîte un popas lîngă Mowgli și ursul Baloo

am intrat pentru totdeauna în lumea Cireșarilor și m-am apropiat odată cu ei mai bine de durerea calmă  a lui Ovidiu și de răvășitoarele și niciodată pe deplin înțelesele lumi ale lui Dante și Petrarca

l-am iubit pe Artur-Tăunul și nu am mai putut zîmbi vreodată la vederea unui clown, l-am însoțit peste tot pe Colț-Alb, iar peste ani aveam să mă prind într-un joc periculos cu cel mai talentat dintre pinguini într-un Labrador cam prea propriu acaparat și …colorat

o lume care a rămas întreagă și frumoasă și curată în timpul în care eu urmam meandrele altei lumi, mai puțin oneste, mai puțin generoase, dar pe care o iubesc la fel de mult– lumea reală

iar între cele două lumi, mereu două cărți Făt frumos din Lacrimă și Povestiri după piesele lui Shakespeare

impertubabil (i)

imperturbabili

de undeva, dintr-un podiș cu zăpadă, ger și vînt, am ajuns altundeva,

pe o bancă mai luminoasă

cei de lîngă mine văd – citesc, în tihna lor, pe ceea ce  mie îmi pare  pare a fi un fel de carte, multe dintre cele  auzite și nemaivăzute: cărți, bloguri, filme, desene, cîntece, culori  și vise

eu? – eheee, am un an întreg în față pentru orice sau nimic