~

mîine este Ajunul

am învățat să  nu îmi doresc nimic

ba da! Ceva, totuși, aș vrea

sănătate pentru mine și pentru cei puțini, foarte puțini, care mi-au rămas sufletește       aproape

pe coronița din crengi de brad voi așeza cîteva globuri păstatate peste ani, unele mai bine de un veac, așa cum doar lucrurile sau ”acel ceva” cu o încărcătură ori cu o semnificație  … aparte… trec rămînînd prin vreme,  prin vremuri și prin tot ceea ce (le-)au atins

și poate că nu întîmplător și-au amintit  – și cam doar ei au fost-   de mine colegii de școală, prietenii din copilărie (pentru asta pot fi ”invidiată” și nu glumesc deloc!),dar si  cîțiva dintre cei pe care i-am cunoscut aici, pe blogurile mele, sincer,cei de la care mă așteptam  cel mai puțin

și cam atît

și cam astfel a fost și rămîne aventura mea ca ….bloggger inconsecvent și neadatptat și unupdated

anul acesta

ce va fi anul viitor?

nu știu și nici  nu vreau să știu

(am ostenit să dezamăgesc și m-au obosit propriile-mi dezamăgiri)

nu voi reitera mulțumirile –sincere!- , nu mă voi scuza pentru reala ingratitudine pe care nu am mi-am impus-o,  nu voi  trece pe la fiecare să las un gînd, o urare

toate și totul le voi aduna într-un glob care nu e alb precum omătul cel curat,

ci albastru precum cerul înstelat

bleu

Reclame