după patru ani

Happy Anniversary!

 

 

     You registered on WordPress.com 4 years ago!

Thanks for flying with us. Keep up the  good blogging!

Așadar patru ani – am împlinit patru ani,, sunt sau ar trebui să fiu î

                                     (dar eu, în viața reală nu am mers decît o lună la grădiniță–nu mi-a plăcut:

                                        .. încă mă întreb fără a înțelege vreodată de ce nu am putut să rămîn pentru totdeauna în  școală)

      eu nu prea sunt obișnuită cu aniversările (mai corect, cred că ar trebui să recunosc că le-am pierdut și obișnuința și bucuria și farmecul)

      de aceea am un gînd plin de recunoștiință pentru cei care mi-au amintit că am crescut aici în blogosferă

     scriu ”am crescut” deși îmi place să cred că am rămas un copil mare, care nu se va maturiza vreodată sufficient

     îmi place jocul, îmi place să mă joc, și chiar dacă începutul nu a fost, neapărat o joacă, impresia s-a păstrat:

     a fost un fel de provocare din partea unui prieten de suflet, Aghiuță gol-goluț, cu un text pe care tocmai îl scrisesem pe o altă platformă de socialzare, la îndemnul unui alt bun și frumos prieten, Răzvan, sau Vanusha, cum îi spun eu

     am început să citesc bloguri și am învățat treptat-treptat, stîngaci, dar nu anevoie, multe de la Scena și Flavius, mai întîi, apoi de la Vania și Găbilutză

      și am deprins jocul click-ului, descoperind, astfel, bloguri multe, variate și care au început să devină o a doua lectură necesară, aproape ca o necesitate

      au fost primele comentarii, primele postări și tot  primele comentarii pe blogul meu

      au apărut și primii noi prieteni, pe lîngă cei cîțiva, foarte puțini, stiuți dinainte,

       devenea sau devinise tot mai frumos, mai ademenitor, în cîteva luni reușisem să îmi fac mulți prieteni, să cunosc persoane-personaje despre care

     auzizem în viața reală, dar abia acum aveam șansa să …”relaționez”…, să  comunic împreună cu ele,

        de prea  puține ori în viața  cu buletinul care înregistrat CNP-ul oficial am avut parte de o întimpinare atît de frumoasă  precu cea a Ginei, a lui Notopic, a  Lumsei, ori cele venite din partea lui Tavi, Capătullumii,  Manon (unde ești???); poate prea repede a venit pentru mine revelația Galei, a  Angelei cu al său Socrate, farmecul cînd copleșitor, cînd ludic al lui Paul (cel care știu că se mai uită cînd are timp peste frazele mele nu întotdeauna  șerpuitoare), sensibilitatea lui Cristian Lisandru, talentul și farmecul cultivat, stăpînit cu inteligență din Monoloage, întîlnirea la ore tîrzii, pe atunci, cu      Zamfir și cu al său Ulise

         și au venit alții, frumoși, interesanți, talentați, consacrati, buclucași și serioși, sobri și glumeți, criptici sau cu o transparență de cleștar, împătimiți de artă sau de jocul povestirilor adevărate

        nu vreau să uit pe cineva, de aceea îmi amintesc o postare în care apar cam toți, sau aproape toți din acea perioadă de început(uri), este un joc, o leapșă   alcătuită din linkuri   

        nu cred că aveam timp mai mult, dar aveam, cu siguranță, altă stare de spirit, iar bloggeritul îmi făcea bine:  hoinăream pe bloguri, lăsam cite un rind

        mai mult sau mai puțin potrivit, primeam și răspundeam la lepșe, aveam și blogroll,                                                                       

         dar aveam un blog capricios

         cînd a înțeles că în blogosferă și în blogolume există reguli mai severe decît ”afară”, a început să refuze a le respecta, a renunțat la blogroll, la lepșe,

          răspund anevoie la comm-urile primite și citesc  din off

           au apărut vizitatori noi pe care aparent îi ignor, nesinchisindu-mă le mulțumesc cu o vizită din starea Log-in, sau să răspund politicos cu un

          Like reciproc

           Nu știe cît va mai continua, dar, cu siguranță, cu toate mofturile de copil/blog răsfățat, nu ar fi rezistat pînă acum fără sprijinul lui Andi, al lui Mircea   

            și al Trilemei sale, al Filmului Scurt, al lui Motonio, al lui Thefumlord, al lui Abbilbal,

              de fapt cu sprijinul TUTUROR  va continua, din cînd  în cînd aventura de care nu se poate lipsi

     și nu știe ce va fi după patru ore, patru zile, pa tru anotimpuri, patru ani

     dar și Ana și blogul său(blogurile sale, cele două) vă mulțumesc, vă respectă și vă pretuiește pe TOTI

           (pînă una-alta, are ceva de lămurit cu Mr GOOGLE!)

Anunțuri

finețuri asiatice

găsite cu un click mult prea grăbit

Un cuvant pronuntat cu bunavointa naste increderea, un gand exprimat cu bunavointa creaza intimitate, un beneficiu acordat cu bunavointa genereaza dragostea.

Cei care stiu nu vorbesc, cei care vorbesc nu stiu.  Lao Tseu



Cît de ageră iți este privirea nu poți niciodată să-ți vezi spatele

Apa revarsata e greu de adus inapoi

Daca vrei sa traiesti fericit umbla cu doi saci, unul din care sa dai, iar celelalt pentru a primi.

Templul tau este inima, doctrina ta este mila, morala ta este a iubi si a respecta pe altii, oricare ar fi ei.

(principiul lui Dalai Lama)

Asa e viata: ne propune o versiune a existentei fara puncte,  fara virgule. Ne revine noua sa adaptam punctuatia… si aceasta punctuatie va fi cea care va face diferenta

De ce te îngrijorezi fără motiv? cine se teme de tine, fără motiv? cine te poate ucide? sufletul nu se naşte; atunci cum poate să moară?

 

 

Lideri care lipsesc

în 4 noiembrie 1995, cînd a fost asasinat de către un  extremist evreu, Președintele Ițhak Rabin participa  în Tel Aviv la o mare adunare/ manifestație pentru pace care a reunit peste 100 000 de oameni sub sloganul : ”DA păcii, Nu războiului”

îmi amintesc că în acea seară ne-a sunat Horia : ”deschideți  televizorul sau radioul, pe orice canal de știri reușiti să prindeți”

(pe atunci la tv prindeam BBC, EuroNews, CNN, TV5, Rai, France 3…, nu apăruseră canale de știri românești, de nișă, dar cu puține informații externe)

după cîteva ore am fost  sau am rămas convinși că  nu doar în acea parte a pămîntului lumea nu-și va găsi ușor liniștea

iar evenimentele din aceste zile…

(voi răspunde cît de curînd mesajelor lăsate la celelalte postări –- mulțumesc!)

nu, Ana, NU! – ba da!

„In prima sa dragoste,  o femeie isi iubeste iubitul, in celelalte , tot ceea ce iubeste este iubirea.” –Lord Byron

dincolo degriji și de  probleme -nu puține și cîtuși de puțin de neglijat, a le ignora este i m p o s i b i l – ale sale și/ sau ale celor din jur(ul său, știuți sau nu),

Ana  trebuie să redevină pentru o scurtă vreme, fie și doar pentru cîteva clipe,Sisi (f)

pentru că este a doua dimineață în care simte că nu mai este posibilă vara în noiembrie, luna care pentru ea știa că daca nu-i o amăgire, ne este un senin veșmînt.

și se-nvelește strans în taină, ca vara sîngelui să nu se piardă, ca vraja basmului mereu sa ardă

  

știe că nu mai poate întreba o anume  stea

ce sărbătoare scuteşti? ce ceas împlinit?
aperi un mare mormînt, sau vreo apă vindecătoare?
păzeşti un norod, o cetate, sau numai o floare?

   – Lucian Blaga-

  trezită pe o plajă pustie, într-o dimineață răcoroasă,

o dungă roşie-n zări se iscase
şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.

mă ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele

Nichita-

        și mă voi cufunda din nou preț de-un gînd în abisul tău

acum, deocamdată, îți las aici ceva ce ar putea fi (dintr-)un preludiu, un altul

cu ani in urmă am citit ciclul lui Augustin Buzura si desi mi-a placut mai mult Drumul Cenusii, acum imi amintesc destul de bine -cred- fraza din Refugii : .”.. ar trebui să fac în așa fel ca îîncepînd de azi să nu mai fiu obligată să mă detest

sunt convinsă că nici nu te vei mira și nici nu vei zîmbi

(nu mă-ntreba întunecat de ce nu am rămas pe blogul mic…)