telenovela ca psihoterapie

   Intru în bloc întrebîndu-mă cît va mai dura  toamna asta frumoasă, iau din cutia poștală revistele și ”restul ”, iar prostul obicei de a citi în timpul mersului mă surprinde cu o mediană în acel punct ”invizibil” dar perceptibil, astfel încît pun ușoara dezechilibrare pe pasul fandat de pe scări– abia în casă înțeleg și mai bine că nu avea cum să fie mediatoare, adică perpendicular:  titlul unui așa-zis dosar de revistă, deasupra unei inspirate fotografii (nu gravura lui Durrer, aleasă de mine) este ”Anxietatea”, taman ceea ce aveam nevoie după zile, o săptămînă, o lună, un an în care m-am chinuit să trec pe lîngă, fără să mă atingă prea tare starea, simptomele, efectele care ”țin”de așa ceva (cauzele existînd, bine-mersi, stivuite în surplus de stoc) ;

dau paginile și citesc într-un loc:   mi-era extraordinar de teamă să merg singură pe stradă (…) am găsit soluţia să merg cît se poate de aproape de garduri sau de ziduri, care îmi confereau, sau cel puţin asta era impresia mea, protecţie, în altă parte: dorinţa de-a raţionaliza, din frica de a scăpa lucrurile de sub control

 sau  instaurarea sentimentului de dezordine şi nesiguranţă și amîn …concluzia… amară și reală(în egală măsură sau…) cum că accesul la un psiholog este prohibitiv; simt nevoia să-mi aprind o țigară  și să mă dumiresc: bine-bine, dar eu  chiar nu sunt o fire prăpăstioasă, dar nici atît de puternică precum aș vrea, nu cedez prea ușor, încerc să îmi stăpînesc frica sau temerile, dar simptomele găsite  eu  le-am simțit cu cîțiva ani în urmă, cînd au început problemele și durerile de coloană, , de acolo și probblema de acum a  brațului…. zău că cele 12 sau 15 ore deasupra tastaturii, a listingului sau a

feluritelor ”suporturi”(am prins și cartelele perforate cu proceduri catalogate, adică invers..) nu prea lăsau timp pentru angoasă, fobii, paranoia sau altele de acest fel: așadar, eu neglijasem mersul pe jos, ieșirile de la sfîrșit de săptămînă, exercițiile elementare, dar absolut necesare pentru mine, de gimnastică, aveam simptomele de mai sus, sufeream de anxietate și nu am știut; asta e, am aflat acum;

răsfoiesc celelalte ziare, starea de disconfort deja instalată se accentuează și tocmai pentru că nu mă consider a fi un (”eventual posibil” exemplu ) ”anxios social”, vreau să aflu ce se mai întîmplă prin lumea asta mare-mică și apăs de cîteva ori butonul telecomenzii, dar după cîteva zeci de minute, mai puțin de o oră, renunț – acum, da, simt ceva ce seamănă a lehamite, furie, sațietate, disperare, trec rapid peste divertimente, nimeresc pe un documentar despre alinare sau boala omului actual, schimb pe un canal de știri unde se vorbește sau se vrea dezbătută  problema-drama persoanelor cu probleme psihice;  caut un film și găsesc unul horror –ok! mulțumesc, DOLCETV și nu numai…

nu știu cînd și nici cum s-au alăturat pe un raft, la vedere, Rilke, Thomas Wolfe, Cioran, Zweig, Sebastian, Nabokov, A Cathrine, gata!, apăs comutatorul și incerc să adorm

o fi (fost) de vină  luna plină și așezarea astrelor, căci după cîteva ore de somn, m-am trezit cu o senzație de rău inexplicabilă și așa a fost toată ziua;

spre seară am încercat să citesc nelogat cîteva bloguri, am găsit pe unul din genunchii lui Flavius un Ahile într-o primă toamnă, care mi-a plăcut atît de mult, încît am lăsat  lectura-rea celorlalte ca pe o restanță într-un început de octombrie

…. și abia acum îmi dau seama cît de bine mi-a făct cura de sud-americanism din vară

un fost coleg de serviciu îmi  spunea cu cîțiva ani în urmă: ”dacă vrei să uiți de griji și de problemele serioase, dacă ești supărată pe tine și vrei să te ierți, uită-te la telenovele” – am încercat de cîteva ori și – asemenea literaturii- cele mai bune mi s-au părut cele argentinene

aș vrea să revăd Ultima vară cu Osvaldo Laport, o poveste în care se trăiește, se iubește și se moare fără teamă, fără auto-înstrăinare

Anunțuri

3 răspunsuri la „telenovela ca psihoterapie

  1. Observ ca toamna ii indeamna si pe altii la lectura ! … nu doar pe mine.
    Poate revii cu o postare dedicata ultimelor carti citite care te-au impresionat in vreun fel.

  2. Pingback: Octomber « Gabriela Savitsky

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s