într-o vreme în care am pierdut sentimentul zilelor și abia percep acest
Septembrie galben. seri lungi, viorii,
fug zilele verii spre soare. trec stol
cocorii scad sus. toamna vine domol.
din vară în vară, dînd iernii ocol
brusc mi s-a reamintit că
copiii se nasc mai cu seamă- observ – seara, marți
ora lor preferată e către șapte și un sfert
iar cum
se mistuie vara din pomi în pîrjol.
chipul toamnei e plumb. de-atît fum se-nnegri.
cocorii s-au dus. toamna, cerul e gol:
Septembrie cade-n septembrie gri
mă trezesc
privată de-ale iubirii repere si merinde că miercurea mă contemplă indiferentă și nu pot s-o implic
numai miercurea voi pleca, într-un ceas fără timp, nu știu cînd
și totuși acest Septembrie nu devine gri și
nu-l voi implora cu-acel nu muri, nu muri!
pentru că știu că ați plecat la pas și braț cu-al dumneavoastră amic, cel care
…abia avea
o zdreanță, spre-a se-acoperi
și-n clipa morții-l chinuia
săgeata ce Amor ținti
spre limbile pizmașe a crîşmarilor care toarnă apă-n vin
( François Villon – Balada din urmă (a Testamentului celui Mare) )
și’n tot acest răstimp ce va mai fi, voi degusta deocheatele
Poeme cotcărești
deobște deslusite cu dichis si date-n stambă cu schepsis
și fiva-Ți îngăduită dorința să închei
Rugaciunea de seara ca de-obicei
„Numai miercuri, toate orele stau asteptînd:
Numai miercurea ma contempla indiferenta si nu pot s-o implic.
Numai miercurea voi pleca, într-un ceas fara timp, nu stiu cînd:
Numai miercuri nu se-ntîmpla nimic.”
😦 R.V. 😦 R.I.P. 😦
…………………………
…..”complice cu-al absentei protocol”……
…………………………..
uf…
„frumos si trist, frumos”…
si
„toamna gri, toamna gri
eu stiam
c-ai sa vii”…
… încerc să răspund mai puțin trist
și cum știu că iubești poezia, nu doar o citesti cu plăcere,
poate că pe blogul unde se vorbește cu sine vom găsi și Balada
doamnelor din vremea de odinioară
și celebrul vers, aici tradus cu măiestrie
”e-avea frumseţi nepămîntene ?… dar unde-i neaua de mai an ?”
mulțumesc!