amestecul de-o zi

sau dintr-o zi în care am rămas fără apă potabilă

(nu doar eu, ci mai multe persoane, cred, din cauza unor unor lucrari de reabilitare a rezervoarelor sau cam așa ceva;

o zi în care am înțeles încă o dată că nu -mivoi  mai dori vreodată refuzul de a bea apă;

o zi în care, lipsa apei – cu toată rezerva asigurată de asaer- îmi ”blochează ”mintea pînă și la răsfoirea ziarelor, iar de televizor, radio, chiar nu am dispoziția necesară;

am și gramofon și discuri, am și benzi, mp3-uri, așisderea,  dar e mai puternică senzația de lene, de un fel de sictir;

îmi dau pe mîini cu un dezinfectant obișnuit – cel mai bun rămîne apa, totuși….- și deschid un calculator, apoi, de pe contul obișnuit,  după o pauză destul de mare, pe Facebook,

pe care nu prea-l agreez, pentru că prea arată ceea ce fac,

aici, însă, am nimerit (într-)o zi în care mă coplesește tristețea cînd pe contul uni scriitor pe care îl respect mult îmi reamintesc de pe Creștetul Ghețarului că

la frunze, la caderea lor de-o vară,trezite sunt de gîndul c-au sa moară, că umbră nu-i, sunt doar lumini și ramuri,  căzînd ori așezîndu-se – nu simt prea bine- pe sufletu-mi neîmpacat, amintintu-mi că vara e muta ca o greșeala-n care-am stat

 

(versuri ale Constanței Buzei aduse de gînul îndurerat pe nedrept  )

și parcă uit că m-ar durea ceva, că m-am întors din spital cu mai multe griji, se pierde și dispare pentru un timp și reproșul că am rămas într-un loc unde ani la rînd am făcut slalom printre prejudecăți, reușind adesea să le ignor, gîndindu-mă acum la vorbele lui Paul Gabor (oare mă ”aude”)?  cum că aș șerpui printre fraze,… de-o fi așa sau nu, va trebui să îmi închipui toate acele prejudecăți și altele  cu care se aseamănă, să iau una dintre cărțile de pe măsuță (pe Julio Cortázar  sau pe Nuria Amat) cu mine, după ce îi  pun coperți făcute din foi cu integrame, doar trebuie să par ceea ce se crede despre mine, nu-i așa?– și să îmi organizez cît mai bine programul astfel încît vertebrele și articulațiile mele, pînă nu demult obișnuite si cu pantele și cu dunele și cu dalele, deopotrivă, să facă față la zigzagul dintre locațiile Festivalului de film pe care-l  aștept de un an; cam aiurea și îăncărcat program, supracondensat în patru zile, astfel încît nu cred că voi reuși să văd toate filmele din concurs, preferîndu-le pe cele  din alte categorii; știu că voi regreta, dar ..  asta pot să aleg… a fost o dimineață în care am tot analizat, despicat, cercetat înciudat(ă) pliantul-program….

o zi în care  vreau să văd dacă reușesc să îmi adun gîndurile, dar și dacă pot să mai adun cuvintele…. și tot fără ciornă scriu, dar cu pauze mici și cam dese… am înlocuit a treia ceașcă (cană”!) cu una plină cu ceai din fructe (într-o astfel de zi, aroma exotică nu prea ajută)

o zi în care am descoperit un fel de  scrisoare trimisă de către John Rut adresată regelui Henric al XVIII-lea al Angliei în care îi descrie un Labrador mai puțin ”familiar ”mie ;

o zi în care petul boem a gustat din plin amarele neliniști

iar mie îmi este atît de dor de zile linîștite, nu cu liniște !!!

    cedezi acestor metamorfoze e care o mînă îndrăgostită le produce în tine

    te umpli de ritmuri, de figuri, devii scîndură, ceas de lună, zide cu ambrazuri,

    deschide către ceea ce pîndește întotdeauna de cealaltă parte,

    mașină de numărat cifre dincolo de cifre, astralab și portulan pentru pămînturi niciodată călcate, mare

                            pietricată în care alunecă peștele privirii

 

–          Julio Cortázar – Zece neegru (fragment nr 8) în traducerea Luminței Voina Răuț

––––––––-

[ tocmai am văzut -totuși!- un film frumos și trist;

film, filme, Julio Cortázar neliniști, așteptare, puțină bucurie posibilă, din toate cîte puțin…. ; poate că suficient pentru cei 5  cm de care îți pomeneam astăzi…]

Anunțuri

8 răspunsuri la „amestecul de-o zi

  1. Noa serbus. Mă bucur că după mai multe zile de aşteptare am găsit din nou ceva scris pe blogul tău. Drept să-ţi spun că nu mă aşteptat ca acst articol să fie „amestecat” cu chinul setei. Nu doar a setei generate de lipsa apei potabile, ci şi al setei de evadare. O evadare din monotonia în care ne împinge uneori viaţa.
    Când rămânem fără apă potabilă nu ne dăm seama din primul moment. Asta pentru că atunci când deschidem robinetul şi vedem că se împuţinează jetul ce vine pe el sperăm să fie ceva trecător în scurt timp. Apoi remarcăm că timpul de aşteptare se prelungeşte şi setea ne chinuie tot mai mult. Atunci începem să ne întrebăm dacă şi setea de cunoaştere, setea de evadare toate celelalte stări de sete se manifestă la fel. Într-un timp ne fură somnul şi uităm de sete. Când ne trezin deschidem robinetul şi vedem cu bucurie că apa se scurge limpede iar noi ne putem stâmpăra setea.
    Să ai o noapte liniştită.

  2. Buna ziua.
    Sunt o persoana care nu se poate exprima deloc in cuvinte putine, desi nu am multe de spus!
    Cititnd, mi-a fugit gandul la Darwin si teoria lui evolitionista, teorie inlocuita in mintea mea cu teoria catastrofica, desi cele doua nu se contrazic, se completeaza, mai curand…
    Ce legatura este intre „catastrofa” si comentariu?
    A fost nevoie de impactul intamplarii pentru a reporni gramofonul blogului…
    Week-end placut!

    • scuze pt întîrzierea răspunsului (nu doar weekend-ul e vinovat …)

      așadar (”căci” nu e pea frumos…) :

      hmmmmm! cîtă subtilitate sau cum să-i spun?
      și nu știu ce semn să pun, așa că le pun pe amîndouă 🙂 😦
      găsind și citind commentariul, încerc să înțeleg ce anume din rîndurile amestecate
      chiar de-a valma, se referă sau face trimitere la Darwin si teoria lui evoluționistă și
      nu prea reusec – pate dependența devenită firească de apa potabilă
      ( am mai primit cîndva pe blogul acesta o provocare asemănătoare), iar dacă nu este
      numai atît, ar fi nevoie de o postare nouă ca să vă răspund și dumneavostră;
      trec rapid în minte personajele din scrierile lui Cotazar cunoscute de mine și tot nu
      găsesc cheia…;
      comentariile pot fi uneori catastrofale, mă refer la ale mele, desigur, iar deunăzi am lăsat
      o mostră pe un blog vizitat de către fiecare dintre noi doi, astfel încît, m-am convins
      încă o dată că nu e bine să scriu oriunde, orice, că memoria nu-mi mai estte aliat fidel;
      astfel încît sum împactul unei asemenea întîmplări ( ce se vrea întîmplătoare) am decis
      să mut gramofonul pe blogul mic și să încerc să repar greseala și față de dvoastră și
      față de proprietarul blogului ;
      oricum, dacă va fi folosit vreodată, gramofonul va fi mai potrivit acolo; în zilele imediat
      următoare, dar știu că va trebbui să încerc să pun ideea în practică,
      cu riscul oricărui fel de impact [mi-a lăcut ”sintagma” ¸impactul intamplarii ˘ ]
      în timp ce vă răspund îmi vin în minte personajele din ~`Șotronul` lui Julio și mă tem că
      îi semăn lui Oliveira, cel ale cărui tendințe tendinţe intelectuale se împlineau în meditaţii sterile;
      eu vă mulțumesc pt discreta atenționare și cred că pauza de bloggerit trebuie prelungită ;
      de mîine, dacă mă ajută conjunctura, sper că voi fi la un festival de film
      ===========================
      sper că ați avut cu toții, cei cîțiva care treceți pe aici, zile frumoase
      și vă doresc o nouă săptămînă cu sănătate, spornică în satisfacții

      • 18?
        optsprezece pagini?
        adica blogul asta are 18 paqgini?

        este ultimas oara cand spun: ma banuiesti de cultura! pacatul tau sa fie!
        s-a mai intamplat asta mileniul trecut, teza din „morometii”, roman pe care (evident!) nu il citisem! Habar aveam din lectie dar romanul era bine-mersi in biblioteca!
        ce se putea face „cu latul de gat”?
        am dat frau liber inspiratiei si cand a sunat clopotelul eu inca scriam!
        rezultatul? laude, nota mare, aprecieri gen „iata ce inseamna preluarea si forjarea in atelierul propriu a…”, mirari, uimiri, priviri modeste catre parchet, desi eu habar nu aveam nici despre ce nici despre cine se vorbeste…
        te invidiez pentru festival!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s