trepte, nu scări

le-am urcat, rugîndu-mă

le-am coborît, căutîndu-mă

le-am mîngîiat, rănindu-mă

le-am cunoscut, intersectîndu-mă

le privesc dintr-o a l u n e c a r e

într-o altă geometrie

(august 2012)

6 răspunsuri la „trepte, nu scări

  1. Asta facem tot timpul- urcăm, ca să coborâm în noi, suferim că să așteptăm fărâma de mâine. o luăm mereu de la capăt.
    Geometrie?
    da..mă gândesc la șotron.
    Îmbrățișări, Ană, draga mea!

    Apreciază

  2. Buna ziua!

    Am mai trecut pe aici si am fost oarecum intristat de tristetea ce se intrevede printre cuvinte.
    Nu va cunosc, nu stiu ce sa spun, tristetea exista oricum, „aglomeratia” de pe pagina mea e doar machiajul de clown, incercam sa zambim, atat!
    Versurile sunt frumoase, foarte frumoase, dar finalul e ca un ciob de sticla! Imi dau cu parerea, nu ma bagati in seama!
    Toate cele bune va doresc, o sa trec mai des pe aici!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s