5 august 2012
și acum Vă mulțumesc, domnule Radu Cosașu
(dar) pentru ce să Vă mulțumesc ?
pentru că mă lipsiți de un alt fel de viață? nu scriu că îmi răpiți ceea ce mi-ați dăruit sau am luat de la Dumneavoastră,
nu mai știu, deoarece în clipa în care mi-a rămas privirea încremenită pe ”anunțul” Redacției, a încrement și sensul cuvintelor,
cu toate nuanțele pe care le-am ”prin-deprins” în cei cîțiva (destui) peste treizecișiceva de ani, urmărindu-Vă cu o atenție și tenacitate mai bună decît cea a Serviciilor Multilateral Specializate, fie că era vorba de film, de muzică, de nuvele sau de povestiri pentru îmblînzirea celei dragi, trecînd prin cursul mătușilor, neocolindu-l pe cel de Logică, ori, cînd, după cîte o Sonatină reușeam să rămîn cu ”Capul Limpede” pentru că știam că există Supraviesțuiri într-o lume bezmetică
acum să Vă mulțumesc pentru că joia sau vinerea cînd deschid revista va trebui să caut altă pagină decît cea de pînă acum cînd, se pare că V-ați înțeles cu Șeherezada?
să Vă mulțumesc că știu că nu voi avea siguranța unor buletine cu rezultatul unor-oricăror analize?
tocmai am găsit un gramofon vechi dar bun, de pe la 1900, și pentru că știu tot de la Dumneavoastră că există melodii mărunte, care,”fie și neserioas nu ne părăsesc la greu, încărcate de toată gravitatea unei fidelități”, iau un disc care știu că Vă place (discul este al lui Jacques Brel, dar melodia nu V-o spun, este felul de….”răzbunare” pentu care Vă rog să mă iertați…) și încerc să număr de la 1001 mai departe, dacă voi reuși….