despre Pastișor

sau ca posibil subtitlu:  atunci cînd noianul de probleme și boala se confundă cu neglijența...

am primit de la un bun si veci prieten un  abonament pe un an întreg la revista Dilema Veche, dar din motivele din subtitlu nu am reușit să îmi reactualizez contul pentru abonamentul online

nu am reușit să citesc decît astăzi cîteva articole care încă nu erau blocatea mea,

și nu cred că aș fi ”postat!” ceva pe blog dacă  nu a  fi citit articolul semnat de Andrei Gorzo

sper să se rezolve problema mea sa primesc codul de  Cupon, necesar înregistrării

oricum, despre  asemenea  fel ”întîmplare” nu voi maipomeni !!!

și cer, aici, pe blog, scuzele cuvenite redacției

așadar, despre Pastișor

după ce am terminat  de ”lecturat” articolul lui Andrei Gorzo, pe are de cele mai multe ori îl citesc cu plăcere, m-am întrebat oare ce ar fi spus bunul  său prieten  Alex Leo Șerban despre Pastișor (ca articol, desigur);

am trecut repede peste gînd pentru că  mă întreb ceva mai serios, dacă în căutarea cadrelor în cadru,  de prin alte filme, criticul a văzut, într-adevăr, atent sau cu atenție filmul lui M Hazanavicius, altfel nu înțeleg de ce trimiterea la D Fairbanks și G Kelly, cînd povestea sau drama eroul amintea mai degrabă de Rudolf Valentino sau John Gilbert, idolii acelei epoci  și ”contemporan” cu Artistul lui J Dujardin, cît despre acel Sounset Boulevard, este mai complicat, de fapt,  mai necesar de … detaliat și de nuanțat, ceea ce nu este cazul în acest spațiu și context;

un film care, chiar dacă unora li s-a părut a fi un ”pastiche”, Academiei Americane de film i–a plăcut și i-a acordat cîteva

statutete,(cam multe, cred eu…)

și multora dintre noi le-a păcut mult pînă la încîntare, Artistul (nu scriu The Artist) rămînînd un film european

cu riscul de a repeta ceea ce am scris în altă parte,  îmi amintesc dialogul dintre Isabelle și Hugo (un alt favorit al meu) :

-mulțumesc pentru film

– a fost un dar

așa am văzut și astfel l-am primit eu acest film, ca pe un dar minunat