roșu și negru, un strop de albastru indolent (pr)in sclipiri de geniu

într-o zi în care vîntul de afară mi-a ”zburlit” o parte dintre lucrurile aflate pe          balcon, dîndu-mi, astfel, mult de lucru și destule probleme în casă,  pingul Mirelei îmi amintește de Paul Cezanne,

iar aceasta (sau…taoate a ce  stea)în ziua în care mi-aș fi dorit să recitesc Sthendal, un bun prieten al pictorilor –în jurul anului 1830 el scria o Istorie a picturii, o zi în care, dacă nu pot merge într-un muzeu, chiar și adunat între filele unui album sau -de ce nu ¿- fie și un muzeu virtual, aș fi privit mai mult reproduceri ale picturilor lui Edgar Manet

și  în graba unei zile agitate, am ales două ”imagini” care ar vrea să păstreze sau să sugereze feminitatea căutată și surprină de către cei trei maeștri aminrtiți mai  sus

și tot astăzi, aș fi vrut să erevăd un film mai vechi, cu o actiță care m-a atras mereu nu doar prin interpretarea personajelor  -ele însele fiind fiecare un aparte studiu de caz cinefil- ci și prin frumusețea care nu prea sa ‘încadra’ în …tiparele… vremurilor în care începea să cucerească deopotrivă și publicul și critica de specialitate, dar acum eu optez nu pentru acea minunată noapte dintr-un parc francez, nici pentru cealaltă noapte antonionianiană, și nici pentru  personajul drag lui Truffaut, ci aleg o ”ipostază”, cred, oarecum inedită

și este o zi în care cei care iubesc filmul de azi, de ieri, pe cel de mîine, știu că înainte ca secolul al XIX-lea să se sfîurșească, apărea pe lume cel care avea să străpungă nu doar lumea filmului, ca un adevărat Crucișător Potemkin – regizorul Serghei Eisenstein

–––––––––-

și ca in  orice zi agitată, pe banda Breaking News al canalelor tv de știri este anunțată demisia ministrului de externe, dl T Baconschi

acum regret că nu am păstrat schimbul de … opinii… dintre intelectualul specializat in teologie și un alt intelectual, un mare artist : Sergiu Anghel –  măiestria coregrafiei se regăsea în susținerea ideilor și a argumentelor

puțin mai departe

pe aici-si la mine acasa, totusi…- nu este liniste;

pare a fi un soi de razmerita iscata de prea multe griji, nevoi si durere adunate si rabdate;

inlauntrul meu este si mai rau;

an hotarat sa merg departe, prin locuri care m-au ‘interesat’ mereu,
intr-un fel sau altul;
asi cum, din motive stupide (atit cit poate fi de stupida boala), am ratat gala Globurilor aurii, am ajuns in Chile si in Argentina;
totul mi se pare o parabola, chiar si trairile, iar viata traita
are alta rezonanta, parca;
am invatat sa traiesc asemenea pestilor, ca intr-un acvariu,
sa simulez, disimulind, sa ma ascund marurisind netrairile
de fapt, eu am fost intr-o cafenea de linga un hotel, am asteptat si
am avut parte de inttilnirea promisa;
dar stiu ca nu voi avea parte de acel nesfirsit in care sa nu simti sfirsitul;
nu am nici CURAJUL necesar si nici motivatia suficient de convingatoare

la acest film prezent si la TIFF-ul nostru din 2010, se cuvine sa revin altfel, mai… ‘detasat’

La Vida de los Pesos

Amestecate dintr-un început

ca în recipentul robotului de bucatarie

și cam așa/astfel  au trecut pentru mine zilele primelor două săptămîni din anul acesta în care nu mi-am propus prea multe și deloc mărețe, doar să-l trec cu sănătate și să izbutesc a (mai) fi de folos

am răspuns la cîteva apeluri, fără a da vreunul, nu am trimis nici un mail…adecvat îmrejurărilor,

nu am deschis calculatorul, (unul dintre motive fiind cît se poate de serios: filme pe DVD-uri și pe noile canale TV (am schimbat firma de cablu) )

și  totuși, dintre atîtea ”oferte” sau chiar ”tentații” am rămas, atunci cînd dețineam puterea, vorba lui Moțu’ Pittiș, adică telecomanda,  pe canalele obișnuite

iar după ce m-am (auto)biciuit cu un film alb-negru, despre care ieri am aflat că a nul acesta face jumătate de veac, iar eu nu mai sunt sigură dacă zecile de ori cît l-am văzut începe cu 2 sau cu 3

și astfel aam revenit la vechile mele vicii pe care, oricum, nu aveam de gînd să le abandonez: am făcut o cafea bună (tot de la Moș rămasă_), am aprins o țigară, am luat calendarul meu drag și preșios, dar cu gîndul la concertul care umplea camera (cum care cameră? aia care se dschide și se închide cu self în cifru) am răsturnat din neateenție, una dintre cutiile cu vrute și revrute;

am găsit o imagine care credeam că este a unei pietre  mai mult sau mai puțin prețioase sau cam așa ceva: citind mai atent, am aflat că este Callisto, sateltul natural al lui Jupiter, descoperit de către Galileo Galilei și m-am întrebat dacă anul acesta pe care astrologii de profesie și tot felul de analiști proroci îl ”văd” înspăimîntător de greu, sistemul nostru solar va avea parte de ceva nou, la fel de frumos, dar de ce nu și planeta Pămînt?

puțin mai tîrziu am găsit faimosul text al lui Zola, un scriitor de car nu am reușit să mă apropii suficient de bine nici în școală și nici mai tîrziu;

în clipa în care am încercat să descifrez mărind după scnare fonturile, am deschis radioul,și am nimerit pe programul de știri, dar curm nu mă simțeam grozav, nu voiam să aud despre nedicamente puține și scumpe, despre programarea îmbolnăvirrii, despree alte lucruri deloc liniștitoare, alte știri păreau continuarea unor mai vehi;

am vrut să rămîn într-o stare de relativ calm interior și am continuat să răsfoiesc, iar cînd am dat peste o fotografie realizată de Dariusz Klimczak

mi-am spus, cred, cu voce puțin mai tare: continuă dansul pe sîrmă, este nevoie de antrenament;

în restul perioadei, lucruri și îndeletniciri obișnuite, ceva griji noi, doar și anul este nou….,

așa cum și blogul acesta se vrea a fi unl normal, pentru mine, firește, ca exercițiu de digitație și de a nu pierde de tot ”obiceiul” de a lega litere, silabe, cuvinte, propoziții, e și –mă încumet a a tasta gînd și sentiment.

și nu se vrea un blog …”pretențios”;

nu este nici un blog intelectual și nici unul politic ;

trecerea de la un an la altul sau în celălalt m-a găsit cu o carte a lui Vladimir Nabokov, dar  de cîteva zile citesc sau recitesc Noi, scrisă de Evgheni Zamiatin și nu este greu de înțeles– mi-am amintit de carte, aproape făără să vreau.

Mda, am înțeles: mîine mă reîntorc la filme, la albume, la poezie.

Da! mîine la POET