de cîteva ore bune mă întreb dacă, într-adevăr,am terminat/absolvit ASE-ul,
dacă am știut vreodată cum arată și dacă am avut de-a face cu un buget, fie și tangențial, în ”meseria”mea
nu aruncați în zidul meu cu roze, păstrați portocalele și mandarinele pentru necesarul de vitamina C, este păcat să stricați bratele balanței, iar săgețile sunt bune în orice timp, mai ales de pace, este o iarnă capricoasă, cu sărbători cam improvizate, așa încît verdele este prea valoros pentru a fi irosit degeaba
eu nu mai ”comentez”politică, iar de problemele economice m-am depărtat nepermis de mult
cît despre așa zisul ”buget propriu”, acesta, în cazul meu, depinde în mare măsură cît de repede și mai ales cum îmi refac starea de sănătate, dar și modul în care voi reuși să înving prejudecățile unora cărora aș vrea să le pot reaminti că nu sunt singurii ajunsi într-un oraș de provincie care au călcat într-un teatru bucureștean sau într-o cinematecă tot de acolo
că pe vremea cînd Dilema stătea pe tarabe, la discreție, eu îmi făceam bilet de voie de la servici, în contul unui timp neplătit, evident, pentru a o avea și a o citi acasă, mai repede,
că am urmărit și urmăresc și eu Profesioniștii de la care Eugenia Vodă izbutește cu o iscusință de invidiat, cred, de către mulți … moderatori intelectualizați cam precoce ori deja obosiți ,să obțină ineditul dar și amănuntul dorit (în provincie există moderatori și jurnaliști foarte buni, am ai spus-o, iar unele talk-shouri sau dezbateri chiar surclaseaza multe dintre cele cantonate, la ore de vîrf, în anumite tipare)
dar mai întîi de toate trebuie să mă regăsesc pe mine însămi, să-mi recîștig voința de altădată și încrederea în mine însămi și asta nu în blogosferă, chiar dacă și aici se pot pierde multe caree crezi că îți aparțin și că ești protejat de imensitatea și inefabilul misterios al virtualului
dar pentru fiecare – și pentru mine- există un dacă
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 
Bugetul tău, dragă Ana , nu este nicicum contaminat de criză- este o cultură solidă, care încununează un suflet ales!
Seară bună!
ApreciazăApreciază
Sersus ANAMARIA.
Să-ţi spun că scriu în ceas de noapte nu se potriveşte pentru că totuşi zorile ne bat la geamuri. Să-ţi spun că mai stau puţin şi mă culc, ce mai contează, noaptea a trecut, iar eu aştept să treacă şi noptoiul.
Nu ştiu dacă ai primit de la mine un email, dar ce am scris acolo u mai pot repeta pentru că nu-l am înregistrat şi dacă nu l-ai primit s-a dus pe apa sâmbetei.
Că în prezent nu mai contează ce diplome avem aruncate pe undeva prin sertare este o realitate amară. Dacă nu suntem medici, profesori, preoţi sau contabili ce mai facem cu acele patalamale? Doar să ne lăudăm că am fost? Pe tinerii de astăzi îi mai interesează ce am fost eu şi ce am lăsat în urma mea? Nici pomeneală. Ei mă consideră un bătrân ratat cu care nu au ce discuta. Dar drept este că nici eu nu-i bag în seamă pentru că nu am ce învăţa de la ei. Şi atunci, fiecare cu ale lui.
Ar fi multe de spus pe această temă, dar mai bine tac. Nu are rost. Rostul nostru a fost şi este altul.
Am citit mesajul tău prin care-mi spuneai că nu te-ai simţit bine. Îmi pare rău şi asta ţi-o spun cu toată sinceritatea. Nu ţi-am răspuns pentru că nu am ştiut ce şi banalităţi de compătimire n-aveau niciun rost. Sper că ai trecut peste acel moment greu pentru că fiecare dintre noi avem tăria să trecem peste clipele grele de care ne poticnim.
Poate ţi-am scris nişte banalităţi, dar unori îmi simt capul părăsit de idei. Or fi semne de bătrâneţe, deşi Ioana nu vrea să-mi recunoască bătrâneţea.
Îţi doresc să ai parte de o zi bună şi liniştită.
ApreciazăApreciază
Ana, ia încearcă tu şi fugura asta: mută-ţi centrul de interes de la tine, la alţii. Ce poate să fie rău? Dacă îi vezi mai împovăraţi, eşti în câştig. Dacă îi simţi că rezolvă mai uşor problemele, sau că mai ignoră din ele, poate înveţi de la ei. Părerea mea diferă un pic de a lui Liviu: cele mai multe soluţii ni le dau cei mai tineri decât noi. Au altă deschidere, nu trag un trecut după ei, sunt mai…fresh 🙂
Te pup!
ApreciazăApreciază
Pingback: Joy to joy, I'm sorry for you, but I'm happy (part one) | Pinguinul
îu!!! „figura”, nu fugura
.. 🙂 ..
ApreciazăApreciază
dacă ar fi așa cum spune Gina,
poate aș reuși un răspuns potrivit și pentru abbilbal și pentru Irina..
dar cum nu este așa,
eu VĂ MULȚUMESC MULT și FRUMOS
și îmi cer sscuze pt întîrziere, dar am avut pb nu doar cu calc
🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Joy to joy, I’m sorry for you, but I’m happy (part two) | Pinguinul
în loc de orice replică pe care aș considera-o … nedemnă față de mine însămi, în primul rînd și înnnainte de toate…,
precizez:
textul este scris pentru mine însămi și cu gîndul la vremurile în care cîțiva tineri stagiari sau deja trecuți de acest stadiu, din orașul în care locuiesc
sc, ne întîlneam și sprovăiam frumos despre multe și diverse;
între timp, anii au trecut, iar noi ne-am schimbat….
eu m-am îmbolnăvit, alții au plecat, iar ceilalți….
––––––––––––
despre ping… nuimic
ba da: atît– mi-am amintit de un volum interesant scris de Dorin Tudoran === ”kakistocrația”
in rest, degeaba as încerca să cer ‘dovezi’, ar fi în van, iar în cazul acestui ping, eu chiar incerc să îmi menajez și nervii și bunul simț ATÎT!!
ApreciazăApreciază
citeste toate mesaje de pe fb care mi le-ai trimis si o ai dovezile. Sau le pot publica aici si/sau pe blogul meu si promit ca voi sublinia dovezile. Cum vrei
In rest, sanatate si Sarbatori fericite
ApreciazăApreciază
cred că am explicat ieri, aici, pe blogul meu; nu înțeleg ce urmărești
succes în continuare
urările ti le-am lăsat de dimineață, cînd a mers net-ul
sa ai parte de mult bine!
ApreciazăApreciază