…cînd totul mi-e potrivnic,
cînd caut în zadar subtilitatea acolo unde știu prea bine că există,
[ nu prin subtilitati se raspunde intepaturilor lasate ca pietre filozofale in… diverse stari de agregare fizica/e,( lasate) pe bloguri straine]
cînd blogul nu mai rămîne nici ca loc de refugiu,
cînd prieteniile virtuale nu se pot păstra mai sincer și mai durabil decît cele reale,
cînd într-o lună din an, obișnuită a fi a bucuriilor, îmi amintesc de beculețe colorate sparte cu răutatea și cu prostia ce trec peste orice timp și vamă,
atunci
uit și de simbolistica oglinzii și de ordinea cuvintelor, nu îmi amintesc nici de posibile dialoguri-monologuri subiective, ceașca cu cafea alunecă din mînă peste icoane și agende, calendarele rămîn cu filele neintoarse, iar istoria clipei nu se mai regăsește în nostalgia sintezei
și o filă veche și îngălbenită, decupată și pusă cu grijă spre aducere=aminte, alunecă, iar gîndul este cel ce cade în locul fulgilor de omăt, peste țărîna care nu-și mai așteaptă colindătorii
Am uitat să fiu deştept
Pentru-o zi ori pentru-o viaţă
Cît înmărmurit aştept
Albe, braţele-ţi de gheaţă.
Nu mai cuget, cred, mereu:
Strîns în mine ca-ntr-un templu,
Însă demn în miezul meu,
Cu zgîrcenie contemplu.
(versuri de Nicolae Labiș)
Te rog incearca, la urmatorul text, sa adaugi si o picatura de optimism, poate si una de bucurie de viata, subliniate cu un zambet virtual pornit dintr-unul real. Cu prietenie
ApreciazăApreciază
… dacă ați ști cît (îmi) este de greu….
gîndul și prietenia Dumneavoastră mă ajută șionoreazădeopotrivă. Domnule Suman
și Vă mulțumesc
ApreciazăApreciază
Pingback: Parfumul mirodeniilor « Mirela Pete. Blog