Ziua în care trebuie să fiu fericit

sau

o zi în care trebuie     să încerc să știu cum este fericirea

pentru că astăzi, redevenind Sisi(f), cel care mă vede fericit

îmi spune :

Je dois m’occuper d’être heureux    

și îmi va fi destul de greu

pentru că eu, pe muntele meu, devenit între timp un zid negru subțire și alunecos, pe care las să alunece cuvinte mai grele decît piatra aceea veche, știu pea bine că

 

          Un homme est plus un homme par les choses qu’il tait que par celles qu’il dit.

       și chiar dacă mai mult decît în oricare altă zi îmi repet

La pensée d’un homme est avant tout sa nostalgie

 

 

   acum eu am nevoie de o certitudine, tocmai pentru că știu prea bine:

 

          Une seule certitude suffit à celui qui cherche.

și oricît mi se va reproșa că trăiesc în trecut, că mă hrănesc din amintiri, astăzi voi replica

Collectionner, c’est être capable de vivre de son passé

și astfel, neputînd să rămîn decît pentru o zi ceea ce am fost cîndva, nu chiar de mult…,  îmi voi aminti acum și aici că cineva m-a ademenit odată, demult, într-un straniu paradis, refuzînd să creadă în moartea lui Orfeu, iar eu urmînd ecoul acelui SOS  invocat pe vreme de noate și frig m-am rătăcit lăsîndu-mă pierdut (speram că pentru totdeauna) în FASCINAȚIA iubirii

și tot mai aud un alt glas care strigă în șoaptă

și, totuşi, pe pământul îngheţat,

lumina lunii drepturile-şi cere

și-n stupi lucrează vechiul dor de miere

și vânturile primenirii bat

și, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntîmplat,
e prea puţin o singură-Nviere.

 

    iar un alt mare însingurat într-o ciudată înviere se întreba dacă

prețuieste oare fericirea trainică și adevarată a varstei mature cît visele incîntătoare ale tinereții, cînd totul este infrumusetat de atotputernicia imaginației?

și totuși, astăzi încerc să-i  zîmbesc eu  fericirii

semnat       Sisi(f)

Anunțuri

9 răspunsuri la „Ziua în care trebuie să fiu fericit

  1. Cred ca este cam tarziu dar, totusi, voi incerca sa ma ocup de fericirea mea. Ma tem, insa, ca este greu, poate chiar imposibil, sa fii fericit intr-o lume de nefericiti. Iti las un gand prietenesc!

    • Domnule Mircea Suman,
      … pe la inceputurile adolescentei, cind aflam la ora de la latina (doar un an, din pacate, fiind clasa cu profil real) de la Horatiu sau Virgilius, nu nimi amintesc bine, ca omul bun si intelpt este sinfurul om fericit, credeam nu doar in frumusetea ideii, ba chiar imi inchipuiam ca este adevarata..;
      acum, oricit m-as stradui, nu mai pot crede… viata mi-a intarit acasta indoiala
      am xplicat p acest blog -sau si aici- de ce fericirea este o stare prea inalta pentru mine

      acel zimbet adresat fericirii a fost in ziua de nastere a lui Albertt Camus

      eu V[a multumesc pntru gind

  2. Toate cele bune și din partea mea 🙂

    Referitor la ”urecheala” fină pe care mi-ai tras-o pe blogul meu, pentru că am inserat o știre politică printre cele culturale:
    – o consider o știre culturală, cu importanță istorică.

    Nu obișnuiesc să public știri politice, dar am primit din 3 surse informațiile și, dacă dânșii consideră că informațiile se potrivesc cu blogul meu, am postat ce era important. Nu am nicio legătură cu PNȚCD, deși bunicii
    mei paterni au păstrat cât au trăit legitimațiile de partid cu care se înscriseseră în PNȚ…în ultimul an în care acest partid a activat înainte de a a intra în ”ilegalitatea” declarată de comuniști.
    Al treilea criteriu a fost că nu se acordă destulă atenție partidelor mici și nu prea publică nimeni mișcările lor de a se reorganiza.
    Unii chiar sunt serioși în lupta cu morile de vânt, nu-s indecenți și merită ajutați. 🙂
    Nu cred că îmi voi face un obicei din asta, dar sper că mi-ai înțeles motivele și de data asta. 🙂

    Mulțumesc mult și noapte bună.

    • 🙂
      Andi,
      cred ca ar fi un raspuns lung ca un text de ”post”
      asa incit voi incerca sa-ti raxspund …”concis”
      nu as indrazni sa urechez pe cineva, mai ales pt ceea ces crie pe un blog al sau
      am si ”mengtionat” ca la tine amestecul, atunci cind este, dintre cultura si politic(a) pare mai altfel;

      A Camus, cel la care m-am gindit mult in ac sapt scrria sau spunbe ca arta ne ajuta sa intelegem si sa biruim o soarta dificila
      iar la tine, pe blog, aceata … ”transpare”…evident

      (bunicul meu din partea mameri a fost primnar linga Borsec, pe cind era memru PNȚ; uneori mă întrewb daca nu chiar refugiul din ’40 l-a scutit de alte suferinte…)

      si multumesc pt T Chapman ! 🙂

  3. Pingback: Ce facem când nu facem nimic « Gabriela Savitsky

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s