astăzi las ziua să treacă

de dimineață am pus pe masa cu trei colțuri trei pahare cu vin galben-auriu, castane coapte, țigări și o scrumieră.

scrumiera se umpluse deja de scrum și de cerneală

am privit înspre scaunul tău și te-am văzut mai limpede decît ma așteptam; e o zi

răcoroasă, dar nu aveai acea flanelă gri-maroniu pe care voiam în prea puținele ocazii  să ți-o fur, ci purtai

cămaşa ce o ţese mama,

visînd că doar cu ea voi trece vama,

visînd că e cămaşa nemuririi…

   iar murgul trece-n galop nebun prin pădure ocolind orice obstacol

cred că înspre primăvară vom fuma din nou toți trei o țigară și atunci nu va mai fi  nici unul grăbit