Așadar

vreau, încerc, mă străduiesc  cam de ceva vreme să plec și nu reușesc;

oare  de ce? – zău că nu știu, încă;

poate pentru că  am încercat, ”afirmînd-o” aici, pe blog, de prea multe ori, categoric și nu am respectat acea ”înțelegere”sau ce-o fi fost (motive au fost și au rămas suficiente și destul de puternice)

poate pentru că zilele trecute am înțeles – cînd un prieten virtual  îmi erxplica felul în care și-a ”construit”pseudonimul, (sau unul dintre cele pe care le are…) că nu te poți ascunde, mai ales față de tine însuți/însăți, în spatele unui pseudonim, chiar dacă acesta ți-a devenit și în viața reală un al doilea nume:;

DA!– numele sub care scriu pe acest blog este pseudonimul sub care am început să scriu, să public în anii de școală, mă obișnuisem cu el, mi-a plăcut și l-am păstrat;

și cred că se cuvine să mulțumesc celor care au știut și mi-au rămas ” complici”…;

cîndva, Angela îmi sugera să nu șterg definitiv  blogul, să las oamenii să ”sape”–- nu știu dacă sunt multe sau cîte ceva care să stîrnească interesul –modestia nu mi-a fost prietenă bună,,,- dar am încercat sau am avrut să-l ”fac”cîtt de cît … ”variat”, dincolo de nota sau tușa mult prea personală uneori;

și dinte tot ceea ce aș vrea să rămînă este adevărul cuprins aici

Viata mea cuprinsa

intre zarzarii din curtea medelenilor si lumea ciresarilor;

noptile de sanziene si Solaris;

intre integrale Gamma si conjugari la diateza pasiva ssau reflexiva;

intre epitaful lui Ovidiu si sonetele inchipuite de Voiculescu;

intre If-uri si do until;

intre bucuria de a-l fi vazut pe Monet intr-un album vechi, dar si intr-un muzeu adevarat si dorinta de vedea cindva autoportretul lui Dürer;

intre Fragii salbatici si Pas in doi;

intre cautatul unei hartii prin dosare prafuite si valul spart la picioare, pe o plaja;

intre Cantofabulele cîntate pe un mugur de fluier si Sonata 111

intre convingerile mele de stinga si admiratia fata de liberalismul authentic;

intre elanul de a vrea si durerea neputintei;

intre incercarea de a pacali uneori viata si dojana ingaduitoare a acesteia;

intre sustinerea interesata si prietenia ca reazem pentru cei naufragiati din dragoste;

intre farmecul coplesitor al vietii pe ‘acea scandura nascatoare’ si hidosenia mastilor crapate pe o alta scena,mai mare;

intre dragostea fata de viata si refuzul de a mai face ceva

     (august 2009)

și chiar dacă acum, din cauza stării de sănătate,  accesul la net este limitat, poate că în curînd sau ceva mai tîrziu va fi un alt blog, după cel al lui Sisif_ratat, după cel de acum, al Anei;  nu știu dacă voi reuși să-i ”imprim” sau să imi găsesc un stil cu totul diferit (sună pretențios…), dar vor rămîne același nume si același zid negru, cu aceleași elemente din ”frontispiciu”  ;

nu va fi un blogroll, dar voi păstra și-eventual- voi adăuga linkuri spre bloguri noi in fluxul RSS; poziția modestă a blogului meu în Zelist nu cred că afectează poziția celorlalți cu care mă intersectez în blogosferă; respectul față de scrisul lor rămîne același;

și cum blogurile mele de pînă acum au avut, asemenea altora  multe bloguri pe care le citesc/urmăresc, fotografii sau reproduceri, pentru această ”postare”de pe acest blog, am ales  doi fractali care îmi plac în mod deosebit, pe care i-am zărit săptămîna trecută, cînd, plimbîndu-mă nelogată, pe bloguri am ajuns și în galeria lui Andrei Pavel;

simt că mîna obosește și-alunecă pe paralelipipedul acesta subțire, dar reusește să se agațe de cuvintele de pe el, poate și pentru că în ciuda a ceea ce s-a pierdut, rămîne dragostea pentru culoare, sunet și pentru poezie

căderea, vezi, e-n toți si în oricine,

și  totusi, este Unul care ține

nespus de blînd, pe mîini, căderea toată.

R M Rilke – Toamna

și așa cum scriam în ”profil”,  gata! deocamdată este suficient, cred

 

[semnat i…. ]

Anunțuri

17 răspunsuri la „Așadar

  1. LA MULTI ANI AnaMARIA. Am fost plecat de-adevărate-lea ţi după ce am ajuns din nou acasă am dormit mult. Oboseala şi-a spus cuvântul şi odihna şi-a cerut drepturile. Aşa că doar acum am intrat la „blogărit”
    Am citit ce ai scris. De ce vrei să faco un blog nou. Acest „spaţiu de cazare” încă nu te dă afară. Vrei să încerci un alt stil? Păi… nu se poate. Tu eşti aceasta. Dacă ai sacrie eltfel sau ai aranja blogul în alt fel nu ai mai fi tu. Nici măcar umbra ta. Ar fi o altă făptură cu altă identitate. Eu am două bloguri dar stilul a rămas acelaşi. Diferenţa este că unul l-am axat pe fotografie (Bălgradul de azi) şi celălalt (Poghiaz prin burg) pe scris mai mult proză. Numai că nu prea sunt chinuit de talent. În rest, măsimz bine aşa cum sunt. Adică un pensionar hoinar. Şi pentru că sunt pensionar nu am vreme să bag în seamă ce ne fac „gubernanţii” pentru că sunt hoinar. Aşa că şi tu lasă timpul să-şi rezolve problemele lui. Fii convinsă că totul va fi bine. În primul rând Dumnezeu are grijă de tine şi te ajută să treci peste hopuri. Nu deznădăjdui. Nimic nu se întâmplă din întâmplare la voia hazardului şi haotic. Îmi pare rău că nu pot să-ţi dau aici o fotografie. O am în Poghiaz prin burg. Sunt nişte nori fotografiaţi din tren. În ei se distind mai multe imagini dar şi o cruce care poate fi asemănată cu celebra statuie a lui Iisus. O fotografie asemănătoare a fost dată şi de Antena 2. Era făcută de un fotograf (bineînţeles că era profesionist, nu amator ca mine) şi din altă ţară cu câteva zile înaintea mea. Astfel de fotografii am multe. Mie-mi place să urmăresc evluţia norilor şi să „citesc” imaginilwe din ei. Nu fac interpretări, dar meditez asupra celor ce văd, mai ales că pe câmp nu mă eranjeză nimeni, Ioana fiind oprită să mai mergă cu mine la Mureş de parcă acolo ar fi aerul poluat nu în oraş. Dar aeta este treaba lu mai şi tati ei. Dar sunt „telectuali” şi IO analfabet. Mă rog, asta-i altă poveste şi am deviat mult de la subiect. Drumul meu nu ete numai drept, ci are şi ocolişuri, dar merge numai înainte. Nu ma vreme să mă opresc şi de aceea merg pe el fără oprire. Aşa că şi tu nu te nai gâbdi la ce laşi în urmă. Peste ce vei da nu ai de unde şti. Aşa că nu ai altă cale de ales decât să te gândeşti la ceea ce faci acum şi la nimic alceva, iar ceea ce faci acum nu este altceva decât materializarea mesajului telepatic trimis ţie de „Cancelaria Divină”. Fiecare dintre noi primim astfel de mesaje şi de aceea nu ar trebui să ne supărăm pe cei care nu ne fac pe voie pentru că şi ei îşi materializează propriile mesaje. Dar oare supărarea vine şi ea tot prin mesaj telepatic? Nu ştiu şi cred că nu are rost să meditez asupra acestui lucru.
    Poate ţi-am scris prea mult şi te obosesc. De aceea închei şi te las să te odihneşti. Dacă ai nehoie de precizări la ceea ce am scris întreabă şi îţi voi răspunde.

    PS. Anunţă-mă dacă merg diacriticele pe blogul tău. Eu nu pot să-mi dau seama. La mine se înregistrează. Eu mi-am înregistrat blogurile pe opţiunea „română” că doar de-aia îs român nu roman.
    O seară bună şi vise plăcute la noapte.

  2. multumesc si acum, abilbal

    este, probabil, un raspuns care ar fi trebuit sa fie doaratit -un multumesc;

    pt ca, se pare, sinceritatea pina la capat, nu prea este agreata, nu foloseste, dimpotriva;
    asta e lumea in care incercam sa ne rostuim fiecare dupa stiinta si putinta;

    speram in vremuri mai bune si – de ce nu ?- atunci cind sanatatea ne va permite, inr-o noua, chiar daca nitel altfel, revenire
    🙂

  3. Ana unul alt Preludiu, cum îţi spun eu, ai lăsa la mine câteva rânduri în stilul tau, aşa, simplu, fără anunţuri… Dar ce rânduri! Merită să fie citite. Sunt profunde, sunt mai mult decât povestea primei zile de şcoală. Sunt…Ana unui nou Preludiu! Mă aplec (şi mă plec) cu grijă peste acel preţios fragment al unei persoane care scrie cu sufletul, cu inima, cu amintirile şi cu…talent.
    Dacă vrei şi ai timp, te invit cu mare drag să scrii la Povestea parfumată, fie şi acel fragment de excepţie, lăsat la comentarii. Care merită publicat aşa, în sine, nu doar ca şi un comentariu. Mulţumesc! Îţi doresc un noian de bine! 🙂

  4. Regret tare mult că mi-a făcut blogul cu numele meu, era mult mai bine cu pseudonim. Nu șterge blogul, nu ai de ce. Amintirile, bune și rele, sunt ale noastre. Toate.
    La mulți ani și toate cele bune.

  5. Pingback: Parfumul primei zile de şcoală. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog

  6. Pingback: Parfumul scolii « Daurel's Blog

  7. Pingback: Interpreți români de muzică ușoara ai anilor ’60 – ’80 | Blogul lui Nea Costache

  8. Pingback: Miercurea cu imagini. Frunze dansând toamna « Mirela Pete. Blog

  9. Pingback: David are nevoie de noi. Să-l ajutăm! | Blogul lui Nea Costache

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s