:) … (pr)in devălmășia Anei

Vă spuneam puțin mai deveme că am ajuns pe acest blog fără să vreau neapărat, mai mult din întîmplare; cum eu nu știu să bloggeresc ( e corect verbul ? ), nu fac altceva decît privesc ce văd pe aici, sunt multe care nu se văd, sunt puse la ciorne sau sunt ascunse,

Dar eu risc și mîine – adică astăzi- tot vă spun si vă arăt cîte ceva….

Iată,acum risc și scot la vedere o fotografie care cam aduce cu Ana cînd începuse să împartă cu greu gîndul și clipa între cîntăritul cuvîntului citit, ori ademenirea imaginii și bucuria care răzbătea, se auzea de afară

și mie mi s-a spuS vara trecută în pragul ușii ud(at) nu doar de ploaie că e(ra) timpul să mă maturizez….

văzînd poza și citind pe diagonală ceea ce e scris pe aici, înțeleg și mai bine  de ce nu am vrut să mă .. ”maturizez”…

și cred că la sfîrșitul zilei îmi veți da dreptate

–––––––––––––––

… am ațipit nițel și m-am trezit oarecum speriat să nu fi stricat  ceva în   somn, atingînd vreo tastă, căci din blog nu reușesc să ies pentru a face ceea ce știu,  continui să  scotocesc prin galera media – Doamne, ce vraiște, ce amestec e pe aici : picturi și muzică veche  și nouă, de toate genurile, secvențe din filme, texte terminate și lăsate ca ciornă și mai ales fotografii ; măcar atîta ”răsplată”să am și eu.. –– v- am spus că îmi place fotografia, însă nu am încă aparat foto, Ana are o cameră bună, sofisticată și ultrasensibilă, dar nu era mulțumită de ea , nici cînd avea mîna sănătoasă, dar dacă nu o supăr, poate mi-o dă mie :)… zău c-ar fi grozzav !…

pe masă sunt reviste, DVD-uri, și cîteva foi : îmi atrage atenția o foaie care pare un manuscris fotocopiat sau scanat, vecchi, scris cu o caligrafie pe care eu nu as fi în stare să o ”dobîndesc” vreodată, dar e scris într-o altă limbă pe care nu o cunosc și înțeleg repede – este un cadou de  la iepuraș, dar pare mai special, pentru că este așezat în alt colț al mesei decît celelalte;

un text lăsat în stadiul de ciornă este lung, dar are fotografii, secvențe video de teratru și ffilm, versuri și un nume drag ei, din cîte am  înțeles de pe tot blogul, atît cît am reușit eu sa-l parcurg; SHAKESPEARE, însă mărturisesc că cnu înțeleg deloc ce caută atîtea nume laolaltă și Will și Camus și Hegel și și Camus și Gheothe și Peter Brook și Al Tocilescu și … nu mai pot, am obosit, dacă așvrea să impresionez o fată (și ce-i dacă sunt încă copil, pt că așa vreau eu, copiii nu au sentimente și prietenii …i n o c e n t e  ???) aș învăța pe de rost versurile din Regele Lear

iubirea nu-i iubire cînd și-apleacă

balanța spre talgerul de aur

…  ea însăși e tezaur.

și este un fel de adnotare, la sfîrșitul ciornei necorectate, care, după obiceiul celei care a scris-o așa va răămîne, cu greșeli de tastare, scrie acolo ”dar este Sîmbăta Mare, dinaintea Învieerii, nu o pot posta, mai bine amîn finisarea”; eu am luat un volum foarte frumos și cu patina timpului pe el, scrie editura ESPLA, 1962, dar nu pot să citesc, este prea greu pentru mine…. zăresc pe alt raft,  lîngă Povești Nemuritoare,  un volum  jerpelit și vai de el pe care scrie Povestiri după piesele lui Shakespeare…. ei, da, așa mai merge, reușesc și eu să citesc trei povești și chiar dacă nu pricep prea multe, îmiu plac Puck și Ariel;

sunt multe fotografii făcute de ea sau primite, dar unde se pare că a ajuns și ea despre care nu a scris și am senzația că nici nu va scrie…, dar nu este traba meaȘ

am dsat și eu click-uri la intîmplare pe numele din lista lungă, mi-a plăcut ceea ce am văzut, unde erau poze și aș mai rămîne, parcă, dar aud mișcare în cealaltă încăpere și cred că voi fi întrebat cine sunt, ce caut , ce fac aici, cu ce drept am scotocit , însă mă consolez cu gîndul că voi scăpa din chingile blogului și poate mă va lăsa la jocuri, iar ca să o connving îi voi arăta că am învățat ceva de aici

                   now my charms are all o’erthowrn

                   and what strenghrt I have’s mine own

                    wich is most faint.

Vă rog să vă gîndiți la mine, poate că nu se va asupăra tare pe mine și îi voi păstra prietenia…

––––––––––––––––––––––

   chiar așa: ce cauți aici,? de fapt, ce faci aici  ???

              Ai rezistat ispitei și poruncii, deopotrivă –oare care-o fi mai grea ? de a rămîne așa cum te știam ? te-aș învidia, dacă nu aș ține la tine suntem prieteni și suntem amîndoi personajele aceluiași talent risipit în zeci de felurite cărți, dar el, scriitorul, autorul sau cum vrei tu să-i spui, știe să rămînă, asemeni unui poet drag , foarte drag sufletului său, el însuși…

        eu am greșit undeva, nu știu exact unde, cînd și cum și nici nu cred că voi afla vreodată, am crescut, am trăit frrumos și intens, pînă cînd…

   dar este Săptămîna Luminată, așa că mai bine ne gîndim la  altceva; eu aș  vrea să n mă mai doară mîna care este pe cale să se refacă chiar foarte bine, iar degetul cu incizia, ar fi bine să se vindece cît mai repede, pentru că deja am obosit….

     .. și dacă te-ai familiarizat cu blogul meu, te rog fă-mi un bine și treci tu cu un click pe  la fiecare și lasă  ceea ce se cuvine

 apoi, poți să te joci puțin, dar nu prea mult, pt ca nici în virtual vraja nu durează, așa cum ai învățat pe limba lui Prospero;

                 … ești obosit sau somnoros? Nu-i nimic, un pui de somn și soarele de afară twe așteaptă

   iar eu îți mulțumesc pentru vizită, întîmplătoare sau nu,

   și pentru că l-ai adus cît de cît mai la vedere pe blogul meu pee Shakespeare

                             Cel care spune în Sonetul XVIII:

și ce-i frumos din frumuseţe scade

întâmplător, sau de-al naturii mers.

dar veşnica ta vară nu se duce,

minunea chipului tu n-o să-ţi schimbi,

nu te umbreşte moartea-ntre năluce

cînd în eterne versuri creşti în timp.

… revenire din spre inocență

Dar mai întîi salutăm și răspundem așa xcum se cuvine, pînă la Înălțarea Domnului nostru Hristos :

CELLEI, Rodicăi, DulceDeea,  Rokssanei,

lui Vania, lui Abbilbal, lui Klausen-Stefan, lui Teo Negură, lui Movie Zone

adevărat a înviat!

Iar celorlalți, cunoscți sau trecători pe aici

Hristos a înviat !

și

o Săptămînă luminată!

Sunt același de anul trecut, cel care se juca cu nisip, cel căruia i s-a spus că trebuie să se ”maturizeze” ;

am încercat și nu prea am reușit, poate pentreu că nu am vrut înde-ajuns;

acum am ajuns, pe aici, credeți-mă că nu știu suficient de bine cum, era calculatorul deschis și voiam să mă joc – sunt multe, multe jocuri și feluri de a te juca cu sau pe calculator- și voiam să dau search pe google cum fac și colegii mei de la școală,- , ca să aflu și să cunosc mai multe lucruri- dar calculatorul era deschis aici, am nimerit pe un blog și nu prea știu săce trebuie să fac; pînă mă lămuresc cît de cît, citesc frînturi din cele ce văd pe aici, norocul meu e că sunt poze și muzică, sper să îmi placă, măcar puțin, pînă reușesc să ies de pe/din acest … perimetru.

poate par piuțin schimbat, dar tot cel căruia îi place joaca și pozele am rămas;

cineva, nu știu exact cine anume, mi-a făcut o fotografie și chiar nu înțeleg de ce a scris pe spatele fotografiei ‘I don´t want to pose’, poate pentru că am avut o mică reținere, de fapt mă uitam fascinat la aparatul foarte frumos și cred că foarte bun, dar și foarte scump

acum este tîrziu, dar mîine vă voi povesti – dacă am ”subiect”- despre cele zărite și văzute aici, unde este o dezordine în gînduri și în scris, greu de imaginat chiar și pentru mine;

un sub-subiect ar fi darul primite de mine de la iepuraș și cele găsite/aflate în devălmășie aici, pe blogul Anei

era să uit: pînă mă strecor prin talmeș-balmeșul de pe blogul acesta –parcă astfel i se spune , ”blog”, vă las o floare de salcîm – am … rupt-o din fața blocului unde am poposit, unde stă Ana (ȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘT, să nu mă spuneți….)

CREZ

Cred într-unul Dumnezeu Tatăl atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi al nevăzutelor.

Şi într-unul Domn Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl s-a născut înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut; cel de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut;

Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a pogorat din cer şi s-a întrupat din Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi s-a făcut om;

Şi S-a răstignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat;

Şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

Şi S-a suit în ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.

Şi iarăşi va să vină cu mărire să judece viii şi morţii, a cărui impărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, care din Tatăl purcede; cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, carele a grăit prin prooroci.

Şi într-una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.

Mărturisesc un botez pentru iertarea păcatelor.

Aştept învierea morţilor.

Şi viaţa veacului ce va să vie.

Amin. 

               

21 aprilie 2011 Joia Mare

încă nu am înțeles eu prea bine algoritmul după care sau prin care anul acesta Sărbătoarea izbînzii Vieții asupra morții este bucurie pentru toți creștinii în aceeași zi [ceea ce mi se pare firesc ]

astăzi este Joia Mare, Joia Cinei de taină, ziua prieteniei și  a încreederii puse la încercare, este seara meditației și a rugăciunii cea mai presus de fire în Grădina Ghetsimani

și privind, din obișnuință, spre calendar constat o coincidență pentru care, de data aceasta nu mă gîndesc nici la calendevechi și noi, nici la jocul întîmplării ori al hazardului, ci pur și simplu îmi spun mie însămi :”ce frumos s-a(u)  potrivit”;

în 21 aprilie anul 753 îe.n., potrivit Legendei, dar și scrierilor vechi, precum Eneida lui Virgil, Romulus devine protectorul Romei și a instituțiilor sale.

dacă  secole la rînd, gladiatorii defilau prn fața Colosseumului și se luptau în arenele din înteriorul acestuia, și mîine, în Vinerea Mare, cum se obisnuiește de multă, multă vreme și vremuri zbuciumate, creștinii catolici refac Drumul Crucii; mulți dintre ortodocși îl parcurg, uneori  în Joia Mare prin Jerusalimși prin alte locuri, ( eu nu înțeleg nici această diferență sau diferențiere între zile pentru același ritual, așa cum ultima …. ”ipoteză”  conform căreia Cina cea de Taină ar fi avut loc miercurea imi pare un fel de cod ”marca” D Brown)

printre îndoieli, amărăciunea dezamăgirii din partea celor pentru care va face totul, atins, o clipă și de teama omenescului din fiiința Sa, EL,  EI accepta de buna voie moartea si chinurile ce vor veni  a doua zi.

și poate că tot la fel de frumos s-a nimerit să văd pe calendar chipul lui J Racine, cel de la c\are am învățat același lucru – să înțeleg că suntem, mai mult sau mai puțin conștienți că ne aflăm mereu sub semnul sublim al conflictului dintre om şi soartă, pe care trebyuie  să ni-l asumăm în deplină cunoștiință și cu toată convingera, alttfel…., mai bine nu o facem deloc.

 

la întrebarea întîlnită la Racine, este credinta fara actiune, o credinta sincera ?,

mi-aș dori să pot răspunde asemeni Phedrei : Lumina nu-i mai pură decât cugetul meu

dar știu – iar in această săptămînă, în aceste zile pentru mine  s-a risipit orice înddoială în această… ”privință”- că aceste vorbe nu le voi putea rosti vreodată

și mîine este Vinerea  Mare

Keyser Soze forever

Cîteva zile nu am deschis tv-ul, ziare, calculatorul,doar pentru urgente, nici acelea…

Am aflat in această seară de la Radio…

Am ascultat frazele, am încercat să înțeleg și am reacținat în felul meu, în astfel de situatii-

am refuzat gîndul

aici, pe  blog, nu cred că am pomenit despre el mai mult de două ori, deși este unul dintre cei pe care îi caut  în mod constant pentru un confort interior, acela pe care îl gpăsesc în scrisul său

la el se întîlnesc de fiecare dată  ”imaginile mișcătoarecare spun ce nu pot celelalte arte sa spună la un loc” el mînuind cuvîntul scris pentru a sîrni emotii sa puna pe ganduri”

observ că încerc să îmi amintesc, dar destul de aproximativ; aș putea deschide o carte, să citesc unul dintre articolele sale, decupate și adunate într-un dosar….

mă gîndesc la atîtea scrisori și la cîteva –destule- culori,

dar cum îmi este aproape imposibil, acum, sa caut acolo, am ales ultima citită de el și mi-am permis să o așez scanată

sper ca internetul să îl cuprindă  mai mult decît pentru 4 decenii, 3 ani și două luni

Reformulare

…. mda,

Nu! Nu ești javră

și ca CEVA DĂRuit, ești minunată, ești frumoasă, ești generoasă ( mai mult față de unii, mai puțin fată de alții, nu de fiecare dată după ‚merit’ – uite că nu m-am putut abține)

ești frumoasă, ești cea mai frumoasă, dar cum nu te compari cu nimeni – cum să compari CREAȚIA  desăvîrșirea Creatorului- cu ceva, cu altceva?! nu ți se potrivește decît superlativul, iar pentru mine ești sublimă;

ești senină, dar și provocatoare, oferi cu ușurință și tăinuiești cu o griă sporită, ce seamănă a încrincenare, multe, ce anume? – nu știu să le găsesc un nume anume, dar sunt multe, multe și felurite [ se spune despre tine că ”ești plină de surprize”, o expresie care mie nu îmi place, a devenit tocită, chiar dacă se ‚dovedește’ a fi adevărată (acum chiar că nu mă gîndesc chiar și cu îndoială sau fără dacă adevărul, acela unic, se tocește), ori eu cam mulți ani la rînd am  crezut că surprizele pot fi doar plăcute, le asociam bucuriei și micilor-mari bucurii]; dacă TU ai fi mereu dreaptă cu fiecare, aș crede că doar celor buni le este îngăduit să le afle, să le descopere, însă…;

hey,

dar eu mi-am propus să cad la pace cu tine, să fac un fel de înțelegere onestă și de durată cu TINE, mai mult decît un armistițiu;

nu renunț eu atît de ușor la luptă, o știi prea bine, dacă TU, care ești o MINUNE de VIAȚĂ nu mă cunoști, oare de la cine aș mai putea pretinde înțelegere?

accept în continuare obstacolele, sincer,  mi-ar lipsi și nu ar mai avea rost și motivație ori justificare înțelegerea dintre noi, dar nu mă mai iau la harță cu tine, nu te mai jignesc iremediabil (?!?), nu mai răbufnesc necontrolat față de mesagerii tăi, sub orice formă mi s-ar înfățișa, fie chiar și mai marii wordpress-ului care continuă, observ resemnată (HA! Te miri, nu-i așa?) că îmi șterg toate tagurile, îmi trunchiază postări, dar nu voi renunța nici la ceea ce poate fi considerată o joacă, adică scrijelitul sau chinuitul tastaturii aici, pînă cînd nu mi se va șterge de către alții blogul

(hai, să-ți șoptesc în auzul tuturor cum cineva mi-a sugerat ieri, printr-o trimitere la o postare de a mea că ar fi …”recomndabil”, ”indicat”,”preferabil” să recunosc eu insămi că am un blog ratat; nu m-am supărat, nu m-am amuzat, doar m-am întrebat dacă, într-adevăr știind  cine și cum sunt, abia acum a găsit întîmplător acest paralelipiped subțire, unde eu am pomenit chiar de la începuturi despre teama de așa ceva, cînd semnam Sisifratat; probabil stînd mult timp printre gîndurile înțelepților vechi, niciodată învechiți, ajungem să confundăm fulgul de nea cu o avalanșă pe care unii (dintre noi) chiar au trăit-o sau e posibil ca să se  zbată pentru a nu se lăsa înghițiți de ea; atunci cînd ai avut șansa să cunoști succesul și împlinirea pe toate palierele vieții, jocul cu Sinele în căutarea aparentă a celuilalt ”partener” de conversație tăcută sau al unui tovarăș de drum virtual care să  rămînă mut de încîntare la erudiția incontestabilă, este sau poate părea un capriciu sau un exercițiu de metodă);

Da! – știu , nu e nevoie să îmi amintesti:  nu sunt rea, nu mă mai plîng de nimic, am deschis blogul ca să mă înțeleg cu TINE; draga mea prietenă, VIAȚĂ;

Nu știu exact dacă îți place să ți se aducă laude, ofrande – dar nu ești mai presus decît alți zei???-, să ți se facă compplimente, dar eu sunt chiar sinceră cînd spun că ești frumoasă și ciudată precum un paradox ; unul dintre mentorii mei spirituali, pentru cursurile căruia aș risca cu mintea de acum si repetarea unui an sau mai mult decît atît, Profesorul și criticul Eugen Simion scria sau definea la unul dintre cursurile la care mă strecuram clandestin,

Paradoxul ca fiind ”o finețe a gîndirii pe cale de a deveni viciu” – nu îmi amintesc foarte exact cum explica DomniaSa paradoxul ca finețe a gîndirii, dar era foarte convingător mai departe, arătind ”cît de ușor poate fi manipulată logica” și sfătuind că ”nu trebuie întîrziat mult în Paradox”;

Ești frumoasă, aproape perfectă precum cel mai frumos semn și ceea ce este dincolo de acel semn în matematica superioară – Integrala Beta: privesc instntaneu la un grafic de pe  masă, făcut aseară, cam ciudat, pentru că dintr-un punt de inflexiune, linia urcă, nu coboară, sunt cam de un an de zile sub axa orizotală..,urcă, deci, asimptotic, spre minus infinit.; să mă mai mir că noi, majoritatea majorității –în lumea și în societatea în care trăiesc acum există asa ceva- căutăm derivate(le), ele fiind mereu ceva  acel argument versatil al celui mai inofenasiv semn lăsat de noi pe hirtie, pe ecran sau pe nisip; uneori, reușim și noi să lăsăm chiar și pe apă, căci, oare ce-o fi o simplă picătură?

TU le cuprinzi pe toate, astfel că sau astfel încît nu mă mai mir cînd mi se pare că se confundă rafinamenrtul cu exhaustivitatea.

Pe fereastrsa deschisă pătrunde primăvara

și abia acum îmi dau seama că TU  ești lumina de care m-am lipsit prea mult timp;

în fiecare primăvară mă îndrăgosteam de aceleași lucruri și ființe sau de altele nou-nouțe; cam prea străină mi-a devenit această stare;

am o datorie față de TINE, față de Cea și față de cei, care, rămînîndu-mi aproape în lunile lungi și grele, mă ajută acum să reînvăț să trăiesc și să mă regăsesc, am o dastorie chiar și față de mine însămi

privesc una dintre lucrările unui pictor decoperit de curînd, cam tîrziu, recunosc și asemeni fetei din tabloul lui Vladimir Volegov, îmi iau cartea, pălăria și ies afară=== vreau să simt Soarele

vreau să te regăsesc, VIATĂ!

Trebuie să mă regăsesc

Iar înd voi reveni pe acest blog, curînd sper, dar fără a zăbovi mult, voi încerca să-mi explic de ce mereu am asociat primăvara cu impresionismul și cu simbolismul.si ce-i  dacă o vor face alții, înaintea mea ? eu o voi face în felul meu.

acest gînd alunecă de pe simple însemnări ?

nu cred, dar aș vrea să îl repet tot mai rar, oricît de apropiată mi-ar rămîne tristețea POETULUI:

tu, lume rea, ai fost vreodată și a mea ?