:) … (pr)in devălmășia Anei

Vă spuneam puțin mai deveme că am ajuns pe acest blog fără să vreau neapărat, mai mult din întîmplare; cum eu nu știu să bloggeresc ( e corect verbul ? ), nu fac altceva decît privesc ce văd pe aici, sunt multe care nu se văd, sunt puse la ciorne sau sunt ascunse,

Dar eu risc și mîine – adică astăzi- tot vă spun si vă arăt cîte ceva….

Iată,acum risc și scot la vedere o fotografie care cam aduce cu Ana cînd începuse să împartă cu greu gîndul și clipa între cîntăritul cuvîntului citit, ori ademenirea imaginii și bucuria care răzbătea, se auzea de afară

și mie mi s-a spuS vara trecută în pragul ușii ud(at) nu doar de ploaie că e(ra) timpul să mă maturizez….

văzînd poza și citind pe diagonală ceea ce e scris pe aici, înțeleg și mai bine  de ce nu am vrut să mă .. ”maturizez”…

și cred că la sfîrșitul zilei îmi veți da dreptate

–––––––––––––––

… am ațipit nițel și m-am trezit oarecum speriat să nu fi stricat  ceva în   somn, atingînd vreo tastă, căci din blog nu reușesc să ies pentru a face ceea ce știu,  continui să  scotocesc prin galera media – Doamne, ce vraiște, ce amestec e pe aici : picturi și muzică veche  și nouă, de toate genurile, secvențe din filme, texte terminate și lăsate ca ciornă și mai ales fotografii ; măcar atîta ”răsplată”să am și eu.. –– v- am spus că îmi place fotografia, însă nu am încă aparat foto, Ana are o cameră bună, sofisticată și ultrasensibilă, dar nu era mulțumită de ea , nici cînd avea mîna sănătoasă, dar dacă nu o supăr, poate mi-o dă mie :)… zău c-ar fi grozzav !…

pe masă sunt reviste, DVD-uri, și cîteva foi : îmi atrage atenția o foaie care pare un manuscris fotocopiat sau scanat, vecchi, scris cu o caligrafie pe care eu nu as fi în stare să o ”dobîndesc” vreodată, dar e scris într-o altă limbă pe care nu o cunosc și înțeleg repede – este un cadou de  la iepuraș, dar pare mai special, pentru că este așezat în alt colț al mesei decît celelalte;

un text lăsat în stadiul de ciornă este lung, dar are fotografii, secvențe video de teratru și ffilm, versuri și un nume drag ei, din cîte am  înțeles de pe tot blogul, atît cît am reușit eu sa-l parcurg; SHAKESPEARE, însă mărturisesc că cnu înțeleg deloc ce caută atîtea nume laolaltă și Will și Camus și Hegel și și Camus și Gheothe și Peter Brook și Al Tocilescu și … nu mai pot, am obosit, dacă așvrea să impresionez o fată (și ce-i dacă sunt încă copil, pt că așa vreau eu, copiii nu au sentimente și prietenii …i n o c e n t e  ???) aș învăța pe de rost versurile din Regele Lear

iubirea nu-i iubire cînd și-apleacă

balanța spre talgerul de aur

…  ea însăși e tezaur.

și este un fel de adnotare, la sfîrșitul ciornei necorectate, care, după obiceiul celei care a scris-o așa va răămîne, cu greșeli de tastare, scrie acolo ”dar este Sîmbăta Mare, dinaintea Învieerii, nu o pot posta, mai bine amîn finisarea”; eu am luat un volum foarte frumos și cu patina timpului pe el, scrie editura ESPLA, 1962, dar nu pot să citesc, este prea greu pentru mine…. zăresc pe alt raft,  lîngă Povești Nemuritoare,  un volum  jerpelit și vai de el pe care scrie Povestiri după piesele lui Shakespeare…. ei, da, așa mai merge, reușesc și eu să citesc trei povești și chiar dacă nu pricep prea multe, îmiu plac Puck și Ariel;

sunt multe fotografii făcute de ea sau primite, dar unde se pare că a ajuns și ea despre care nu a scris și am senzația că nici nu va scrie…, dar nu este traba meaȘ

am dsat și eu click-uri la intîmplare pe numele din lista lungă, mi-a plăcut ceea ce am văzut, unde erau poze și aș mai rămîne, parcă, dar aud mișcare în cealaltă încăpere și cred că voi fi întrebat cine sunt, ce caut , ce fac aici, cu ce drept am scotocit , însă mă consolez cu gîndul că voi scăpa din chingile blogului și poate mă va lăsa la jocuri, iar ca să o connving îi voi arăta că am învățat ceva de aici

                   now my charms are all o’erthowrn

                   and what strenghrt I have’s mine own

                    wich is most faint.

Vă rog să vă gîndiți la mine, poate că nu se va asupăra tare pe mine și îi voi păstra prietenia…

––––––––––––––––––––––

   chiar așa: ce cauți aici,? de fapt, ce faci aici  ???

              Ai rezistat ispitei și poruncii, deopotrivă –oare care-o fi mai grea ? de a rămîne așa cum te știam ? te-aș învidia, dacă nu aș ține la tine suntem prieteni și suntem amîndoi personajele aceluiași talent risipit în zeci de felurite cărți, dar el, scriitorul, autorul sau cum vrei tu să-i spui, știe să rămînă, asemeni unui poet drag , foarte drag sufletului său, el însuși…

        eu am greșit undeva, nu știu exact unde, cînd și cum și nici nu cred că voi afla vreodată, am crescut, am trăit frrumos și intens, pînă cînd…

   dar este Săptămîna Luminată, așa că mai bine ne gîndim la  altceva; eu aș  vrea să n mă mai doară mîna care este pe cale să se refacă chiar foarte bine, iar degetul cu incizia, ar fi bine să se vindece cît mai repede, pentru că deja am obosit….

     .. și dacă te-ai familiarizat cu blogul meu, te rog fă-mi un bine și treci tu cu un click pe  la fiecare și lasă  ceea ce se cuvine

 apoi, poți să te joci puțin, dar nu prea mult, pt ca nici în virtual vraja nu durează, așa cum ai învățat pe limba lui Prospero;

                 … ești obosit sau somnoros? Nu-i nimic, un pui de somn și soarele de afară twe așteaptă

   iar eu îți mulțumesc pentru vizită, întîmplătoare sau nu,

   și pentru că l-ai adus cît de cît mai la vedere pe blogul meu pee Shakespeare

                             Cel care spune în Sonetul XVIII:

și ce-i frumos din frumuseţe scade

întâmplător, sau de-al naturii mers.

dar veşnica ta vară nu se duce,

minunea chipului tu n-o să-ţi schimbi,

nu te umbreşte moartea-ntre năluce

cînd în eterne versuri creşti în timp.

Reclame

… revenire din spre inocență

Dar mai întîi salutăm și răspundem așa xcum se cuvine, pînă la Înălțarea Domnului nostru Hristos :

CELLEI, Rodicăi, DulceDeea,  Rokssanei,

lui Vania, lui Abbilbal, lui Klausen-Stefan, lui Teo Negură, lui Movie Zone

adevărat a înviat!

Iar celorlalți, cunoscți sau trecători pe aici

Hristos a înviat !

și

o Săptămînă luminată!

Sunt același de anul trecut, cel care se juca cu nisip, cel căruia i s-a spus că trebuie să se ”maturizeze” ;

am încercat și nu prea am reușit, poate pentreu că nu am vrut înde-ajuns;

acum am ajuns, pe aici, credeți-mă că nu știu suficient de bine cum, era calculatorul deschis și voiam să mă joc – sunt multe, multe jocuri și feluri de a te juca cu sau pe calculator- și voiam să dau search pe google cum fac și colegii mei de la școală,- , ca să aflu și să cunosc mai multe lucruri- dar calculatorul era deschis aici, am nimerit pe un blog și nu prea știu săce trebuie să fac; pînă mă lămuresc cît de cît, citesc frînturi din cele ce văd pe aici, norocul meu e că sunt poze și muzică, sper să îmi placă, măcar puțin, pînă reușesc să ies de pe/din acest … perimetru.

poate par piuțin schimbat, dar tot cel căruia îi place joaca și pozele am rămas;

cineva, nu știu exact cine anume, mi-a făcut o fotografie și chiar nu înțeleg de ce a scris pe spatele fotografiei ‘I don´t want to pose’, poate pentru că am avut o mică reținere, de fapt mă uitam fascinat la aparatul foarte frumos și cred că foarte bun, dar și foarte scump

acum este tîrziu, dar mîine vă voi povesti – dacă am ”subiect”- despre cele zărite și văzute aici, unde este o dezordine în gînduri și în scris, greu de imaginat chiar și pentru mine;

un sub-subiect ar fi darul primite de mine de la iepuraș și cele găsite/aflate în devălmășie aici, pe blogul Anei

era să uit: pînă mă strecor prin talmeș-balmeșul de pe blogul acesta –parcă astfel i se spune , ”blog”, vă las o floare de salcîm – am … rupt-o din fața blocului unde am poposit, unde stă Ana (ȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘȘT, să nu mă spuneți….)