Echilibru

Saramago acela explica foarte clar de ce este el de stînga:deoarece, acolio sus,fiecare se așeza numai la dreapta Domnului, nimeni la stînga Lui, ceea ce crează un mare dezechilibru în Paradis, la care nu putea rămîne indiferent – idee pe care m-am gîndit să i-o comunic și mătușii mele, primul om care mi-a pus în mînă J’accuse al lui Zola și îmi explicase că  inima este întotdeauna la stînga

(fragment din Pariscidul, publicat în rev Dilemateca)

Am spus de multe ori  -nu pe blog, pînă acum- că, pentru mine, atunci cînd reușesc să citesc o pagină scrisă de Radu Cosașu este ca și cum aș fi citit în acea zi zece cărți.

–––––––

după  o ”dispută” cu un vechi prieten, unul dintre cei puțini care au mai rămas și cu care îmi permit luxul să mă mai și cert, de fiecare dată avînd grijă să ne salutăm ca în vremurile noastre nebune, adică, ”vedem mîine cine are dreptate”, eu avînd proasta inspirație, nu s-a vrut ”obrăznicie”, de a-i spune a nu știu cîta oară că într-o societate în care discursul și retorica au pretenția de a ține loc de ideologie, este ușor să spui că muncitorimea este în mod firesc  o clasă pe cale de dispariție, să ajungi in high life, fără a fi străbătut celelalte … etaje sau paliere, uitînd că în acel 21 decembrie ’89 muncitorii s-au adunat în fața sediului unei instituții, cu teama – trecînd peste a lor, proprie și firească- de a nu i se întîmpla ceva; într-o dispoziție grozavă de a mă descărca într-un rîs nervos pe derizoriile  din wikileaks, ajunse – iată!- și la noi, am luat în mînă Autodenunțuri și Precizări,

însă mai erau doar două minute pînă la începerea meciului cu Luxemburgul;

mda,

dar e marți, iar eu îmi respect obiceiurile cel puțin atunci cînd pot—așadar și prin urmare, am comutat pe canalul fixat pentru seara de marți și după ce l-am suportat pe Alex Ștefănescu, am văzut, am auzit și am simțit într-un filmuleț -și de această dată excelent- cum timpul se întîlnește cu poezia Anei Blandiana.

lipsește ceva? – poate nevoia de echilibru.

Anunțuri

12 răspunsuri la „Echilibru

  1. Să fie echilibru labil ?!
    Nu ștu alții cum sunt, dar pe mine nici în cot nu mă doare e fotbal. Este atât de primitiv…În schimb, admir dorința unui om de-a sta și la stânga Domnului, nu doar acolo unde locul e deja căldicel….O zi însorită, Ana! 🙂

    • 🙂 🙂

      labil ?

      posibil, ca orice … ‘talanga’
      (insa doar aparent)

      cei de(la) dreapta se pretind, de cele mai multe ori, fooioaaaaarrrrte … ‘echilibrati’
      si priceputi in mentinerea acestuia…

      un sf de sapt frumos !

  2. Noa serbus.
    Interesant mod de aşezare la dreapta sau stânga. Nu ştiam Io de ce am fost şi am rămas stângist.

    Că inima este întotdeauna la stânga, nu se potriveşte. Mai sunt şi care-şi poartă inima la dreapta. Nu se potriveşte nici ideea cu dispariţia clasei muncitoare pentru că mai sunt oameni care iubesc munca, indiferent unde lucrează.
    În Bălgradul de azi am încercat să explic fotografia „Poarta a V-a”. Nu ştiu dacă am reuşit în suficientă măsură.

    Să ai parte de o zi bună şi spornică.

    • servus, abbilbal !
      nu stiu cit e de interesant si cit de original,
      dar mie imiuplace

      dar nu prea stiu cu ce anume crezi/ consideri tu ca ar trebui sa se potriveasca….

      muncitori, adica, labourer or worker, toti ‘employatii’ ajungem, se pare mai curind decit ne-am dori in Paradis

      🙂

  3. E a doua oară când mă-ntâlnesc cu Saramago azi. Acesta e un semn. De carte.
    Despre stânga … ar fi atât de multe de spus încât nu pot să le spun în ordine. Pot să spun că inima mea plânge. E atât de trist că nu mai excistă niciun conducător patriot. Patriotismul a devenit nu doar o vină dar chiar o ruşine.

    • 🙂

      Chp-Frumos,
      uite cum gasim chiar si in blogosfera semne de carte…..

      nu! PATRIOTISMUL ramine o Virtute si o fibra interioara fireasca, chiar si pt cei care nu vor sa recunoasca…
      altfel, se reneaga pe wei insisi,
      ceea ce, in zilele pe care le traim acum, nu prea e de mirare….
      ;i totusi

      (poetul spune ca a ales Trotusul pt rima, eu, pt aia [ nu aceia sau cei care…., ma gindesc la un riu sau la o mare secate demult… nu am fost ‘tare’ la geografie., dar se spune de catre geologi, geografi sau ce specialisti or mai fi, ca undeva, un anume loc, acum pamint, ar fi fost mai intai o mare]

      zile cu soare si flori !
      🙂

  4. 😉
    eu am schimbat la 1-1
    nu am pierdut mult, pt ca mie nu imi place deloc – dar deloc!- Alex Stefanescu,

    în schimb, filmulețul, un documentar artistic, merită a fi văzut și revăzut
    zîîmbete de Duminică 🙂 🙂 de 2×2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s