curiozitate de cinefil

nu doar duminical

oare Oscarul se întoarce după câtiva ani la Buckingham Palace ?

( mie chiar îmi este dor de filme care să merite statueta și tot ceea ce aduce cu sine; la urma urmei, rămîne filmul, iar pt mine in ultimii zece ani nu a(u) prea rămas )

finally, Good luck
… and good night !

(forgotten? no! I remember G Clooney’s speech …)

(to) have a nice night!

Anunțuri

Ok (!) –- chiar dacă nu prea este

Se întîmplă sau sunt situații în care crezi că nu poate fi mai rău decît să cazi pe stradă, să mergi cu teamă la servici – de fapt este jena pe care o simți în privirile celor care trec pe lîngă tine, privire cu atît de diferite nuanțe, deși esența rămîne aceeași : mila, care este cumplit de suportat; dar ai șansa să întîlnești un om cu pricepere în meseria sa și mai ales cu suflet, care nu doar că îți alungă teama de a coborî bordura, dar te mai și urcă pe tocurile la care nu mai sperai…
și vine o vreme, niște zile, săptămîni, luni, chiar, cînd nu-ți mai dorești să mergi pe tocuri în zilele mai ”mofluze”, cum ar spune abbilbal din blogolume, dar te mulțumești să știi că poți să te simti din nou ”util”; adică de folos, că nu mai depinzi de celălalt, oricine ar fi, cînd încerci tot ce știi sau afli că te-ar putea ajuta și nu prea reusești mare lucru; și cînd nu mai poți să-ți înnăbuși revolta față de viață – după ce ai terminat răfuiala cu tine însăți ( caz la genul feminin, acuzativ dacă nuse mai vrea nominativ, persoana a treia (a III-a), aparent, se cam suprapune puternic persoana a II-a…., singular, evident), îți repeți cu o obsesie patologică cuvintele cite sau auzite cîndva și nu mai știi cărui învătat sau     savant  îi aparțin: ”cu tine ai întotdeauna doi tovarăși: tot binele pe care l-ai făcut și tot răul ” și nu te întrebi cît bine ai făcut ori dacă ai reușit să faci, dar te întrebi mirat(ă) și revoltat(ă) ce rău ai făcut, pentru că nu crezi că merîți ceea ce ti se întîmplă;
ei bine, chiar în aceste situații apare, re-apare tocmai persoana care te-a pus cîndva pe picioare, de-adevăratelea și mai realizezi și că peste timp ai fost ingrată, oricît de simandicos de poliltico(a)s(ă) pretindeai că ești; de unde știa? Culmea! Da, asta este demn de mirare: îți citea aiureala sau aberația de blog chiar și departe de casă, iar la întoarcere, în primele zile a avut și curiozitatea și bunăvoința săă se intereseze ce (ți)se întîmplă; te miri că acum după două zile relaxarea se simte și că degetele tastează ceva-ceva mai bine, chiar dacă multe cuinte apar ciuntie? – este încă o lecție pe care ți-o dă javra aia prietenă cu tine și cu ăla care rotește un baston asemenea unui aristocrat, el cu jobenul ros și cu pantalonii cîrpiți, în cel mai fericit caz;
și tot în aceste zile, chiar dacă nu a(i) făcut ce și cum ai/ar fi trebuit, a(i) înțeles că timpul rămas este mult prea prețios pentru a fi irosit cu lucruri facile, unele chiar grotești prin repetiție, că deși urîțenia cotidiană – soră geamănă cu indiferența mai marilor lumii noastre mai mici și a celei mai mari- ne atinge dureros, mărindu-ne chinul pînă la disperare, refugiul il găsești/găsește/găsim tot în cutură;
și aici și acum, în aceată grabă ”particularizez” și, subiectivez, nu mai știu cum este corect, folosesc persoana I singular: eu îi sunt recunăscătoare și îi multumesc pentru răspunsul dat pe bijuteria de blog – a se căuta, pt că merittă acel blog care nu se află în lista mea; un anume film documentar dintr-o emisiune săptămînală pe care încerc să nu o pierd , chiar de-ar fi o schimbare de orice fel, acel film excelent lucrat, ca mai tot ce face realizatorul acelui documentar, chiar și cînd glumește înțepînd, umorul de calitate il percep și urzuzii ca mine, m-a trimis seara tîtrziu să caut cărțile unui mare scriitor și ale unui om exemplar…. și m-am pierdut o clipă, neștiind ce să aleg mai întîi: un roman, o povestire, o piesă de teatru au Jurnalul celui fără jurnal; am deschis a doua zi jurnalul absolut la întîmplare : și am recitit: ”a trebuit să invăț a face diferența dintre durere și suferință,. Durerea aparținee vieții inviduale – suferința aparține istoriei (….) noi nu suntem bolnavi, istoria e bolnavă, noi suntem doar celulele încă vii și dureroase ale unei sublime Ființe biciuite, crucificate, îngropate de vii.” I D SÂRBU
și amintindu-mi cît de frumos povestea regizorul de teatru, nu de film, Horațiu Apan, despre experiența sa la Teatrul din Petroșani, explicîndu-ne cît de adînci sunt prejudecățile privind acele locuri și oamenii de acolo [scuze Prințe, dar nu-ți fac ”publicitate, Alteța Voastră nu are nevoie de așa ceva, știm ! ] am renunțat să răsfoiesc din nou Sfidarea Mondială și să compar cele din carte cu cele vazute, citite,auzite în aceste zile , deși am și eu nedumeririle și speculațiile mele, în ceea ce priveste marile interese ale diverșilor aranjori ale ”jocului de domino”,
acuim prefer să uit și de bîlciul dîmbovițean (de cînd Dunărea s-a revărsat prin toată țara? –eu chiar iubesc Bucureștiul !!!) și pînă îmi ”oblojesc” toate rănile înghit polen cu miere și lămîie, care, cu o scriitură și un film bun dau un cocktail de calitate;
dar iar m-am rătăcit printre paranteze și am uitat să-i trimit un gînd bun, de recunoștiință celui care, prin acel filmulet, mi-a redescoperit sau m-a ajutat să redescopăr un ”univers” de care aproape uitasem….

și pentru că la aceeași emisiune, cu o săptămînă în urmă o mare actriță mărturisea că i s-a prrezis că va juca în comedie cu lacrimi,
tocmai pentru că imi este greu să zîmbesc privesc din nou spre una dintere cele mai formidabile –pt mine, desigur- fotografii zărite în ultima vreme.

(fotografie din rev DILEMATECA nr 57 – febr 2011 )

pare OK, nu-i așa ?

m-am specializat

deci, pot sa plec

Stiu ca te-ai intors de la Cluj; nu intreb cum, voi intelege, cred, atunci cind, cum si daca vei reaparea  pe blog

Eu, cit am zabovit pe aici, am incercat sa ma ‘familiarizez’ cu ceea ce se numeste sau chiar este virtualul si/ sau blogosfera ; blogolumea nu am reusit sa o cunosc ;

Am inteles destul de putin ceea ce iti place si ce nu; este fix –cum se spune- alegerea ta daca reiei sau nu jocul acesta; hmmm! – de fapt, am observat ca il continui oarecum intr-un mod periculos pentru tine, doar pentru tine insati  poate fi astfel, desigur;

Nu am reusit sa raspund fiecaruia in parete, dar cred  ca un frumos multumesc este sufficient; nu i-am cunoscut pe toti, am citit  blogurile tale ‘preferate’, unele mi-au placut, altele, nu prea, dar… chestie de gusturi, nu-i asa?

Am vazut undeva, nu imi amintesc exact unde, expresia asta scrisa gresit in franceza, dar cum tie iti place poezia franceza, sper si te sfatuiesc sa te abtii sa corectezi sau sa scrii correct, asa cum stii N’est-ce pas ? en dépit des sots et des méchants’ nu incerca sa traduci pentru ca ai vreo cinci variante si s-ar putea sa o nimresti tocmai pe aceea care iti lipseste;

Am sters toate spam-urile, unele chiar haioase, le-as fi aprobat daca ar fi avut linkuri …’publicabile’, altele de-a dreptul rautacioase si chiar vulgare;

ehei, aici am ramas cam nedumerit pentru ca un anume bloggeer ti-a lasat commentarii la rind  pe doua poastari care aveau  cam acelasi subiect, sau poate ca taguri precum Carl Sagan, Solaris, Jean Anouilh sau altele nu trebuiau s\a figureze in dreptul numelui tau- sa  dau exemple?  iata unul  http://spotlessminded.wordpress.com/ , pe  il care banuiesc a fi ‘ruda’ cu http://mylastrefuge.wordpress.com/ si as mai putea continua, dar nu imi plac astfel de lucruri;

sa nu te surprinda daca rind pe rind vor disparea taguri, postari incluse in alte site-uri si alte aspecte nedrepte si neplacute– tu ai replica prea iute,  cu greu reusesti sa iti stapinesti orgoliul, prea  deschis iti arati preferintele ori ceea ce nu-ti place;

da. Am vazut si eu in arhiva ta poze primite inainte de a fi postate pe  anumite bloguri, poze cu flori si peisaje exotice, aceleasi camile sau currti de la Marea Moarta, stiu ca ti s-a spus ca se vor a fi  bloguri prozaice, fiecare scrie ce vrea, sper ca  nu te apuci sa citesti sau sa scrii poeme in  proza ( cind am inceput sa citesc, am intilnit la tine intr-un mail tiparit, nu ti-am deschis eu posta electronica, fii linistita, am intilnit, voiam sa spun un cuvint, care abia acum siu ce inseamna; eu il consider un indemn la lectura, chiar daca tu mai jinduiesti dupa acea carte; eu nu il cunosc pe autor; dar poate vei intelege vreodata ca nu  esti vrednica pentru asemenea bijuterie de carte despre poezia franceza !

si te rog ca , indiferent ce replica vei primi, chiar daca ti se va spune si pe blog ca esti mizerabila, te roooog sa nu raspunzi, treci mai departe, oricit ar fi de greu; ai inteles, sper, ca nu fiecare are dreptul sa scrie chiar si pe blogul personal ce il doare, ce ii place, ce-l deranjeaza, ce aniverseaza, cu cine se intilnerste sau pe cine iubeste;

si nu uita ca Andi asteapta sa ii scrii,  nu uita ca e apropie aniversarea CELLEI, ca Lumsa este cu mina intinsa spre tine peste doua continente si un ocean, ca desertul este periculos si in realitate, nu doar prin iluziile pe care le plasmuieste si le intretine, nu mai merge des, nici cu gindul prin locurile de razmerita; iar atunci cind te ajuta bratul si timpul sa le dai un semn politicos celor care te-au inteles si care te-au ajutat, fie ca i-ai trecut sau nu –omisiune scuzabila prin graba- ca fiind speciali pentru tine; preferatii ramin preferati, stiu;

un domn cu un scris cam expresiv, dar per ansamblu variat si placut, iti transamite, prinintermediul  meu, sanatate; noi ii multumim, dar tu nu esti stapina mea, tu nu esti sstapina nimanui. Nici macar a ta insati, poate doar a acestui zid negru – cineva a lasat in dashboard un comm- sau mesaj ironic, crezind ca tu ai spus ca negrul este culoarea geologilor, nu ca stii de la mama ta si din scoala ca geologii adevarati au vazut marea noastra astfel…;

si nu uita ca i-ai promis  singurului om de care mai asculti – cel care bate, cum scrii si simti tu, toti iubitii reali si virtuali, cel cu care ai impartit si fragile pe nimaselul din Corbu, de linga Borsec, dar si covrigul ori suta de lei vechi-vechi, in Piata Romana, lui i-ai promis ca vei avea grija de sanatatea ta si ca vei incerca sa te regasesti sufleteste si in preocupari, atit cit se mai poate;

eu nu am reusit sa te ajut atit cit as fi vrut, de aceea nu acopar crapaturile care se vad in jurul meu si nu vreau sa mai port zalele de anul trecut, ceea ce am acum la git mi se va desprinde usor, cred, iar eu..

…   ramin intr-o fotografie pe blogul tau;

AS VREA SA AM ASTAZI  O VORBA POTRIVITA PENTRU SUFLETUL IRINEI, DAR NU POT !!!! –-  stiu ca ea intelege…

Si te mai rog ceva:

Anul acesta, de Dragobete, ferste-te de ridicol !

In rest, printre grafice  cu sau fara asimptote, si conjugari de verbe, spor  la citit si ingurgitat filme !

Si o sugestie : fie ca vei mai scrie sau nu, cred ca ar fi bine sa aduci aici, pe undeva, loc mai este, postarle de pe blogul mic,   de ce sa ai tu, asemenea altora , mai multe bloguri ? si nu mai semna anonim sau mai stii tu cum…

SANATATE TIE SI TUTUROR !


primul meu UPDATE

nu am reușit încă să învăț să scriu si să citesc -sau invers- corect, dar tot scotocind prin arhiva de aici, am găsit asta:  Jurămîntul  de la Strasbourg, care, se pare că a marcat naşterea limbii franceze

și nu pomenesc despre Charles le Chauve și Louis le Germanique, sau fratele lor mai mare,Lothaire,  pentru că nu vreau să las  imprsia că  în pasagera și scurta trecere pe aici, fac pe grozavul;
ei, Ana Deleanu, ce zici? te provoc? ieși pe blogul tău mic șli liniștit cu ceva?

oh, am uitat, tu te pregătești să pleci la Clluj pt 2 zile grele,  dar sper să revii cu bine pt că eu am obosit deja; greu e blogggeritul ăsta….

de pază

Bună ziua sau Bună seara!

M-ați mai zărit anul trecut, chiar dacă acum apar singur și puțin schimbat.

Cea care păstorește acest blog hălăduiește pe aiurea sau nu face ceva cu folos;

Eu am venit, netrimis și nerugat să văd ce se întîmplă pe acest zid negru, cum i se spune;

Nu prea înțeleg eu prea multe, dar observ că sunt multe răspunsuri de dat: ce’o fi cu femeia asta? Eu o credeam politicoasă; s-a refugiat pe blogul ei mic undde nu o găsește nimeni, deși este in RSS – sper să nu gereșesc- și mai dă cîte un click, mai mult la întîmplare;

OK- dar nu e deloc în ordinea sa firească…;

Încerc să fac eu treaba uîn locul ei, dar vă rog

fiți îngăduitori cu mine, care nu am nici nume, sau am?… – a, da :: sunt simplu

revin imediat ce învăț să scriu și să vă răspund

poate voi învăța si cum se actualizează sau  se face acel UPDATE

iar atunci rîndurile de acum se vor șterge

Eu rămîn de pază

Aș da pinguri către fiecare, dar deocatată, mi-e teamă să nu greșesc.

Mulțumesc!

semnat, pentru conformitate:

Un câine credincios – blog SIMPLU

–––––-

și pt că sunt în voia mea pe aici, ea, care nu crede in ziua de măine, nu cred că ar fi scris ceva, dar am gasit in arhiva media de aici, o pictură sau așa cewva, nu mă prea pricep cu  sărbătorirea dragostei și a fertilității la grecii antici (știu  că de mică citea Legendele Olympului); măine seară o șterg, dar vă rog să nu mă spuneți   🙂  🙂