orice asemanare este …

Infruntarea dintre civilizatia Urbei si barbarie s-a produs, asadar, cu mult inainte ca barbarii sa fi ridicat ochii din padurile tenebroase ale Europei spre Cetatea eterna. Inainte de a avea loc in afara zidurilor Romei, ea s-a desfasurat timp de cateva secole inlauntrul acestor ziduri.Arhitectii si zidariii care ridicau casele Romei, juristii, poetii, constructorii de drumuri, cei care copiau manuscrise,, cei care predau filozofia, Cicero, Marc Aureliu, cei care taiau si ciopleau marmura, toti reprezentau Roma. De cealalta parte, erau Nero, Caligula, garda pretoriana care injunghia uneori pe cei care trebuia sa-i apere, senatorii care acceptau drept coleg un cal, arbitrii unei elegante putrede, cinicii si profitorii de tot felul, care nu mai credeau in Roma, in dreptul roman, in virtutea romana, in zeii romani, ci doar in graba de a trage foloasele personale din boala Urbei. Zidurile exterioare nu faceau decat sa ascunda o lupta care  a durat cateva secole si care s-a terminat prin caderea Romei inlauntrul ei, cand dreptul era calcat in picioare, jocurile s-au substituit cu totul filozofiei, iar pe soselele pietruite legiunilre treceau din ce in ce mai obosite, fiindca nu mai stiau penttru ce anume se luptau. Dincolo de ziduri, intimidati inca de mitul Romei, barbarii asteptau agonia ei. Ceea ce aveau sa cucereasca urma sa fie un cimitir de marmura.

(fragment dintr-un text publicat de catre Octavian Paler in revista Flacara, anul 1976)

Anunțuri

22 de răspunsuri la „orice asemanare este …

  1. Da. Orice asemănare este întâmplătoare. Dar câtă asemănare poate fi între Iperiul Roman de odinioară şi Imperiul European de azi.
    Istoria se repetă, dar pe o treaptă superioară a drumului în spirală.

    O zi bună şi liniştită îţi doresc.

    • Domnule Suman, îmi cer scuze pentru întărzierea… motivată serios…

      regret că nu am putut să transcriu intregul text…

      în măsura în care pot/reușesc săper să mai ”scot” câteva, deși f multe s-au pierdut
      … și erau rămase ca decupaje de la părinții mei…

    • eu sunt aici, pe zidul meu, atât cât pot…
      ibn gându-mi, tu ești mereu, o știi prea bine!
      și îți mulțumesc

      ––

      P.G. ?? – sincer, saunt curioasă când și cum se va hotărî să reapară

      cred că ilk vom regăsi după agitția cu premiile blogosferwei
      si eu îl înțeleg !

  2. Pingback: O figură cu stil. Sau despre blogul lui Alex Mazilu « Blogul lui Teo Negură

  3. Pingback: Regnul animal « Un blog cu năbădăi

    • organizarea treibală invadată sau cucerită de barbarie este, cred, uneori, tot o forma perfidă de premeditare

      dar cînd premeditrarea se confundă sau se identifică cu re-editarea, accidentul nu cred ca este derapaj…

  4. Interesant finalul:

    „nu mai stiau pentru ce anume se luptau.”
    „Ceea ce aveau sa cucereasca urma sa fie un cimitir de marmura.”

    Aşa se întâmplă de când lumea şi pământul. A curs multă cerneală pe această temă, puţini au luat aminte.

    Zi faină!

  5. Pingback: Metafore dansante « Andi Bob

  6. Pingback: Foaie de cord. Pipăibil « GENUNCHIUL LUMII

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s