LECȚIA

   In această seară am învățat cu umilință.  cu bucurie, dar și cu speranța curajului renăscut

că avem  datoria de a ne apăra, cu orice preț,  până mai putem

  L I B E R T A T E A

 

 

Mulțumim, Adrian Sobaru !

    pe acel tricou literele semănau izbitor cu cele scrise pe ziduri si pe asfalt în Decembrie ’89…

Frigul nu îngheață și prostia ?

    chiar și pe cea de ‘rang înalt’… ?

  mie mi-a înțepenit gâtul, mi-a îngreunat din nou mișcarea mâinii, mi-a blocat –parțial, deocamdată și punțile de comunicare, inclusiv net-ul- , mi-a scăzut presiunea din termostatul de la centrala termică, mersul până la un taxi este  greoi din gauza ghețușului (nu pot comanda unul la scara blocului pentru că stația de taximetre este în apropiere, iar accizele crescute la carburanți pretind distanțe care să jusifice drumul parcurs), oamenii mari sunt încrunttați, unii mai răbufnesc printre dinți, cu obrajii atinși de frig și cu buzele crăpate, iar eu observ cu tristețe puține săniuțe sau patine ale copiilor.

     Cum și ttimpul de acces la calculator este, încă limitat, mă grăbesc să profit acum, când conexiunea este vaslidă, să citesc măcar puțin din ceea ce  vreau și să salut cu un gând cald pe cei cunoscuți de aici.

  Nu, mintea-mi, încă nu a înghețat

    și mă opresc la timp ca să nu pot scrie ce le dorec unora care habar nu au ce e frigul și spondiloza (ce rea devin!!!… Doamne, ai, te rog, grijă de mine, să nu devin cu adevărat rea !) și cu pătura pe spate mă întorc la cărți, alt remediu nu am la-ndemână, toate costă, cărți mai am, citite și necite….

   atinge-V-ar pe unii căldura pe care doar chemarea spre carte, adevăr și învățătură le pot da !

      poate atunci ne vom simți și noi, ăștialalți,  nu atât de naivi pe cât ne doriți a fi, ceva, ceva mai aproape de normal(itate)

            nici în gerul Bobotezii binele nu însemnă normal

    iartă-mă, Te rog, Doamne!

    azi e Sărbătoare pentru creștini…