lămuriri la și pentru Început de drum

scriu  acum aceste randuri cu acel curaj pe care, poate doar  starea ingrata a primei zile dintr-un an pe care chiar mi-l doresc/doream mai bun  reuseste sa o .. ‘induca’ atunci cand sporeste, acutizeaza sentimentul inutilitatii si al  propriei vieti irosite…

credeam ca revenirea pe blog ma va ajuta sa  depasesc cateodata boala, dar o recitire a catorva bloguri dintre care unele nu figureaza in blogrollul meu mi-a .. ‘relevat’  zadarnicia incercarii mele de ma juca prin cuvinte

nu, nu sunt modesta, dar cred ca pot sa ma feresc de ipocrizie pentru a fi in stare sa  recunosc ceea ce nu cred ca e o iluzie, adica  gandul ca  scriu mai bine decat altii, dar nu inde-ajuns de bine  sa am acea satisfactie a eseului cu care ma descurcam in studentie, eu, ca  o simpla [chiar mediocra nu am fost, desi multe materii le digeram cam greu…] studenta la ASE, cu micile-mari satisfactii ale unor recunosteri de pe atunci,

dar  inainte de a renunta deffinitiv la blog, inca este doar o ‘posibila optiune’ , ma voi ‘explica’ civilizat

este far’ de rost sa scriu ca iubesc Arta, dar nu am pretentii de exeget si ca nu o simt pe net, dar si eu deschid link-uri primite si trebuie sa recunosc avantajul analizei detaliilor si in detaliu pe care net-ul le ofera, mai ales cand scanner-ul  ‘face figuri’…, dar prefer –totusi!- albumele si brosurile sau suporturile  moderne;

citesc flozofie, dar  mi se pare o impietate sa scriu asa ceva pe un blog, chiar eu;

am si eu opinii despre viata cetatii si a societatii, chiar daca nu am legitimatie, nici diploma si nici blog de jurnalist sau de analist politic, in treacat fie spus si se poate dovedi, la TRIBUNA, prin anii ’90-93 cam despre asa ceva scriam in calitate de simplu colaborator;

nu pot sa tin insemnari jurnalistice din diverse motive, iar textele cu tenta personala sunt jalnice…

suficiente motive sa renunt, nu-i asa ¿ – da!

si chiar daca va mai fi ceva vreme – poate- pana voi renunta definitiv, chiar daca as avea indrazneala obraznica de a lasa vreun comm stupid care va ramane fara raspuns pe un blog mai … ‘pretentios’…, voi continua sa le citesc, considerand ca paginile  scrise electronic   vor fi o rasplata si chiar mai mult;

este o pperioada in care am acces la  tastatura cel mult doua ore pe zi, prea putin pentru un bloggerit serios…

si de aceea nu voi reusi sa scriu atat si cum as vrea

nici sa trec de fiecare data pe blogurile cu care m-am obisnuit deja

dar, dupa cele scrise mai sus, numarul vizitatorilor/cititorilor cu  siguranta se va micsora,  iar eu voi disparea din multe liste, lucru sau aspect de care eram constienta inainte de-a incepe sa le tastez ;

cand am vrut sa sterg anul trecut blogul, Angela –care ma cunoaste inspaimantator de bine- m-a convins sa il las deschis pentru ca unii ar avea ce sa gaseasca de folos sau de citit … o fi, n’o fi asa, nu stiu, pana acum, a fost oarecum cautat, iar , pe de alta  parte, eu am simtit sustinerea unor semnaturi valoroase nu doar in virtual, catre care se indreapta recunostiinta mea;

––-

Astazi am depasit timpul permis, dar, Asule de trefla, cand iti vei da jo smasca, sper ca nu te vei preface intr-o carte  de  verde sau de carro–  stiu ca ai puterea si abilitatea de a intelege ca acesta este locul meu de refugiu si modul sau felul in care inncerc sa nu-mi las mintea sa adoarma de  tot…

[ cautand fotografia de mai jos, am gasit un mozaic  cu o lupta intre gladiatori si pentru ca vrea ca anul acesta sa fie unul cat mai pasnic cu putinta, voi incerca, cu mana odihnita sa scriu despre gladiatori si luptele lor, fara a ma referi la filmul bine-cunoscut]

Anunțuri

18 răspunsuri la „lămuriri la și pentru Început de drum

  1. Ana, nu ai nevoie de argumente ca să scrii pe propriul blog. Parcă pledezi în faţa unui juriu.
    Ai o căruţă de gânduri de aşternut. Pricepi că e nevoie să-l continui?
    Ori nu? Ha! Numa-îndrăzneşte să spui nu ! 🙂

    • Categric ca de data asta spun ca TU ai dreptate 🙂 😀 *-:

      argumente ? pentru mine, desigur

      desi am un amic – a r g u m e n t i c s – care ma ajuta sa intelec unele … ciudatenii …[scuze, amice!] mai usor…

      as putea nsa iti raspund pe un ecran intreg
      dar
      vorba aia …. qui prodest ?…

  2. Şi încă ceva, că m-am culcat cu gândul la ce ai scris şi m-am trezit tot aşa (fă abstracţie de ora comentariului..sunt la prima cafea 🙂 ) : ce naiba te ‘nteresează pe câte liste eşti, cine te pune şi cine te execută din bloggrol? Dacă vizitele pe alte bloguri te întristează/enervează/ş.a de ce le faci? De ce să-l compari pe al tău -e un fel de copilul tău, nu?- cu odraslele altora?
    Yee, al lor are moţ şi-l tău n-are. Şi?
    Crezi că numai tu ai temeri, angoase, căderi? Numai ţie îţi vine de treij de ori pe lună să-l ştergi? Nu, copilă! Ne căşună la toţi! Unii că nu-i citeşte nici dracu’, alţii că nu-i citeşte taman cine vor ei, alţii c-au coborât două locuri în Ze, alţii că-i bagă comm-uri tăţi dracii spamurilor, alţii că fix când au scos ăl mai fălos porumbel nu l-o văzut cine trebuia…mama găii, tot soiul de shit-uri! Distracţiile comunicării!
    Copilă, ascultă aci: umblă desculţă şi în pijama prin blogu’ matale, că nu le pune nime’ la panou’ de onoare. (tu oi fi prins faza aia când se puneau caietele cu scris frumos pe marginea tablei, la expoziţie, 🙂 , io, da!)
    Mda…. Te pup! Se gătă cafeiu’.

    • BILLY,

      eu am avut caietele la gazeta de perete si poza la panoul de onoare …
      [ modesta, na, ce vrei…]

      dar eu nu vreau sa iti tulbur somnul, tu m-ai vegheat in camin, cind eram bolnava, dar eu nu pot sa o fac

      si ce-mi place c-am ramas pt tine copila, pt altii copcila….

      stii cweva? in loc sa scriu prostii, mai bine iti sugerez la cite aparitii vor mai fi de-acum inainte pe blogul meu….

      si tu nu te bucuri cand te viziteaza acasica ta virtuala unii care iti sunt dragi ????

      atit deocamdata…

      pup, BILLY !

  3. Anamaria, aminteşte-ţi cântecul oşanului:”c-aşa-mi vine câteodată să dau cu cuţâtu-n chiatră…” şi mergi înainte pe drumul tău fără să te mai uiţi la X cum arată şi să-l asculţi pe Y ce zice. E treaba lor. Tu să fii mulţumită de ceea ce faci. Dacă ţie îţi place, nu are importanţă că mie sau lui, sau ei îi place sau nu.Important este să mergi înainte. Uneori mai greu, alte ori mai uşor, că doar nu suntem aşi în ale condeiului. Eu cel puţin, nu am fost as nici în ale „chefereului” deşi uneori eram purtat de val pe creasta lui. Aşii sunt în vârful piramidei şi nu se uită la noi. Dar şi bine fac. Să-şi vadă de treaba lor şi noi, cei de pe la mijlocul sau coada Ze-ului, de a noastră. Şi pe urmă dacă nu ne-am mai descărca sufletul cu nimicurile ce le scriem, ce să facem? Să stăm în casă şi să ne uităm la pereţi? Facem şi treaba asta, dar nu prea des, că doar ne plictisim şi de ea. Şi atunci când ne plictisim, mângâiem tastele calculatorului pentru a povesti cu ele.
    Să ai parte de o zi bună şi uită tristeţile. Vine primăvara !

    • abbilbal,
      mie putin imi pasa de ZE… si de top si de…

      dar ma cam doare cand unii se uita pe nedrept cu un aer de ingaduinta la mine si imi lasa impresia ca imui face un favor cand imi lasa un comm ca o critica favorabila sau un calificativ scolar

      hai, ca cu asta chiar mi-am rupt tate relatiile… oare ?

      bsi sa stii ca io chiar nuy ma consider si nu am fost niciodata codasa…

      amu, eu ti multumesc mult de tat!
      si peste tat!

  4. Nu ai dreptul să te gândeşti decât la bine. Nu băga în seamă răul. Există. Dar, dacă te gândeşti la bine, se micşorează şi îl poţi învinge! Dacă nu poţi gândi aşa, spune-mi şi vin să-ţi trag o mamă de bătaie ca să-ţi reintre minţile în tărtăcuţă! Gândeşte-te că eu, la 23 de ani! eram terminat şi singura rezolvare o găsisem în … neant! Acum, am 19 ani (x3) şi sunt fericit! Pentru că NU VREAU SĂ FIU ALTFEL!

    • eu inteleg ca vri sa ma inmcurajezi ca sa ma refac mai repede…
      dar repet, cu orice risc: cred in fiecare fraza scrisa acolo…

      si ma opresc, cu un gand de recunostiinta fata de tine…

      la mine nu ține cu bătaia!
      dar
      mai bine tac

  5. Pingback: La mulţi ani! « Blogul lui Teo Negură

  6. Pingback: Un nou început « Cristian Dima

  7. Atăta timp că scrii pentru tine şi vrei să împărtăşeşti cu cineva, noi suntem aici… Restul, cei care stau şi critică pe la colţuri să îşi vadă de drumul lor în viaţă… O zi frumoasă îţi doresc! În timp ce citeam am văzut că ai fost să comentezi la mine şi îţi mulţumesc pentru gîndurile bune… Pentru prietenie!

  8. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 49) « Blogul lui Teo Negură

  9. Servus…
    Ana… lucrurile, gandurile, cuvintele, aici trebuie sa ramana la fel. Cu absente, cu taceri, cu toate cele. Ar fi pacat sa fie altfel si ti-am mai spus asta… Si eu unul iti multumesc daca ai lasa lucrurile fie si doar asa, cu toate… cele.
    Un an mai bun sa avem, mai suportabil
    Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s