lămuriri la și pentru Început de drum

scriu  acum aceste randuri cu acel curaj pe care, poate doar  starea ingrata a primei zile dintr-un an pe care chiar mi-l doresc/doream mai bun  reuseste sa o .. ‘induca’ atunci cand sporeste, acutizeaza sentimentul inutilitatii si al  propriei vieti irosite…

credeam ca revenirea pe blog ma va ajuta sa  depasesc cateodata boala, dar o recitire a catorva bloguri dintre care unele nu figureaza in blogrollul meu mi-a .. ‘relevat’  zadarnicia incercarii mele de ma juca prin cuvinte

nu, nu sunt modesta, dar cred ca pot sa ma feresc de ipocrizie pentru a fi in stare sa  recunosc ceea ce nu cred ca e o iluzie, adica  gandul ca  scriu mai bine decat altii, dar nu inde-ajuns de bine  sa am acea satisfactie a eseului cu care ma descurcam in studentie, eu, ca  o simpla [chiar mediocra nu am fost, desi multe materii le digeram cam greu…] studenta la ASE, cu micile-mari satisfactii ale unor recunosteri de pe atunci,

dar  inainte de a renunta deffinitiv la blog, inca este doar o ‘posibila optiune’ , ma voi ‘explica’ civilizat

este far’ de rost sa scriu ca iubesc Arta, dar nu am pretentii de exeget si ca nu o simt pe net, dar si eu deschid link-uri primite si trebuie sa recunosc avantajul analizei detaliilor si in detaliu pe care net-ul le ofera, mai ales cand scanner-ul  ‘face figuri’…, dar prefer –totusi!- albumele si brosurile sau suporturile  moderne;

citesc flozofie, dar  mi se pare o impietate sa scriu asa ceva pe un blog, chiar eu;

am si eu opinii despre viata cetatii si a societatii, chiar daca nu am legitimatie, nici diploma si nici blog de jurnalist sau de analist politic, in treacat fie spus si se poate dovedi, la TRIBUNA, prin anii ’90-93 cam despre asa ceva scriam in calitate de simplu colaborator;

nu pot sa tin insemnari jurnalistice din diverse motive, iar textele cu tenta personala sunt jalnice…

suficiente motive sa renunt, nu-i asa ¿ – da!

si chiar daca va mai fi ceva vreme – poate- pana voi renunta definitiv, chiar daca as avea indrazneala obraznica de a lasa vreun comm stupid care va ramane fara raspuns pe un blog mai … ‘pretentios’…, voi continua sa le citesc, considerand ca paginile  scrise electronic   vor fi o rasplata si chiar mai mult;

este o pperioada in care am acces la  tastatura cel mult doua ore pe zi, prea putin pentru un bloggerit serios…

si de aceea nu voi reusi sa scriu atat si cum as vrea

nici sa trec de fiecare data pe blogurile cu care m-am obisnuit deja

dar, dupa cele scrise mai sus, numarul vizitatorilor/cititorilor cu  siguranta se va micsora,  iar eu voi disparea din multe liste, lucru sau aspect de care eram constienta inainte de-a incepe sa le tastez ;

cand am vrut sa sterg anul trecut blogul, Angela –care ma cunoaste inspaimantator de bine- m-a convins sa il las deschis pentru ca unii ar avea ce sa gaseasca de folos sau de citit … o fi, n’o fi asa, nu stiu, pana acum, a fost oarecum cautat, iar , pe de alta  parte, eu am simtit sustinerea unor semnaturi valoroase nu doar in virtual, catre care se indreapta recunostiinta mea;

––-

Astazi am depasit timpul permis, dar, Asule de trefla, cand iti vei da jo smasca, sper ca nu te vei preface intr-o carte  de  verde sau de carro–  stiu ca ai puterea si abilitatea de a intelege ca acesta este locul meu de refugiu si modul sau felul in care inncerc sa nu-mi las mintea sa adoarma de  tot…

[ cautand fotografia de mai jos, am gasit un mozaic  cu o lupta intre gladiatori si pentru ca vrea ca anul acesta sa fie unul cat mai pasnic cu putinta, voi incerca, cu mana odihnita sa scriu despre gladiatori si luptele lor, fara a ma referi la filmul bine-cunoscut]