NU!

Nu mai dau ping-uri;

Nu mai preiau vreo leapsa ( nu doar ca sa nu mi se mai scrie/spuna/ comunice ca fac pe grozava) ;

Nu mi-am uitat amicii si prietenii vechi din virtual ; ei m-au uitat pe mine ;

Modul sau/si modalitatea de a lega si pastra ~prietenii~ bloggeristice, nu virtuale, nu cred ca voi reusi sa le inteleg, de gapt sa o accept vreodata;

Nu vizitez, nu citesc, nu las o parere potrivita sau nu, pentru a primi alta inapoi;

Nu particip la concursuri virtuale pentru ca nu cred in justitia blogosferei;

Nu mai fac parte din nici o alta retea cu caracter cultural – scuze celor pe care, eventual, i-am incurcat cu … inscrierea mea acolo;

Citesc bloguri fara a fi de fiecare data logata;

Respect pe fiecare, iar de unii ma simt [indraznesc asa ceva !!!!!!!… ] apropiata ;

Nu voi mai lasa sa se intrevada vreo simpatie fata de nimeni si NU o fac pentru mine, dimpotriva ;

Raspund la eventualele comentarii cu intirziere, dar raspund, totusi !!!, din motive care nu tin de vointa mea ;

Imprumutind o expresie de la GABILUTZA,vine curatenia de toamna si de data aceasta vor disparea din blogrollul de pe blogul meu numele/linkurile/blogurile cu care nu m-am mai intersectat de mult timp;

Nu cred ca valoarea unui blog sta de fiecare data sau este ~atestata~ de numarul de vizite sau comentarii – de aceea NU inchid comentariile

si

Nu sterg blogul.

Si pina voi reveni – peste citeva saptamini, peste citeva zile, poate chiar maine, nu stiu, vreau sa multumesc acelora care au inteles de fiecare data cind am avut nevoie ca blogul meu este o forma de refugiu si acel ceva de care inca mai am ceva putere sa ma agat pentru a invinge valul cu mil, cu tot.

TUTUROR, GINDURI BUNE!

21 de răspunsuri la „NU!

    • eu recunosc că printre blogurile Dvs mă strecor cam greu și rar, deși mă înțeleg bine nu doar cu Ulise:

      Zamfir, pe mine nu comentariile mă deranjează , ci ceea ce mi se sugereaza mai mult sau mai putin dirrect in afara blogului…..
      dar deja nu mă mai afectează pînă la a-mi creea o stare de a sta departe de blogul meu !!!

      mulțumesc și lui Zamfir și luiUlise, deopotrivă 🙂

      Apreciază

      • Draga mea Colegă, notează-ţi că: Orice ai face, ÎNTOTDEAUNA, se vor găsi critici, unul care să te înjure, altul care să te laude. Pentru acelaşi lucru. De-aceea, fă exact ce doreşti, scrie ce-ţi spune inima, singurul criteriu fiind buna ta voinţă. Dacă eşti convinsă că e bine, corect, moral, frumos, util, … pune ce ai de spus pe o frunză şi dă-i drumul pe apele blogosferei! Bucură-te când cineva va zâmbi, treci nepăsătoare pe lângă cel care te scuipă. Doar criticile făcute cu inimă, argumentate, constructive, merită să le bagi în seamă! Acelea îţi vin de la Prieteni!

        Apreciază

  1. Servus Anamaria,
    ştiu perfect ce simti. de mult am constatat că în blogosferă aproape totul se bazează pe relaţia strict egoistă dintre X sau y sau mulţimile lor. e greu de crezut că esti vizitat si citit altfel decît în urma invitatiei pe care o acorzi cuiva vizitindu-l sau citindu-l. astfel se crează o sumă de obligatii si roata se invirte. fenomenul este testabil matematic, m-am convins de asta. daca nu-ţi faci „datoria” esti uitat in cateva zile sau esti trecut la categoria… „ciudati” ce nu reprezinta o miză. M-a revoltat si pe mine aceasta constatare la un moment dat insa am realizat ca asta e „regula jocului”. si totusi aici fiind inseamna, ca vrem sa comunicam si ne supunem acestor reguli pe care nu le intelegem… Nu, sa nu te astepti nici aici, si subliniez „nici aici”, la gratitudine or altruism… Dar poate, dorim doar sa lasam in urma, un semn in neant intr-o pagina virtuala, exersindu-ne condeiul?
    Toate cele bune, Ana!
    Zi frumoasa

    Apreciază

    • ai fost și ai rămas printre cei de la care mereu învăț cîte ceva, nu doar în ale bloggeritului;

      tu și alții, asemenea ție reușesc/ reușiți acel semn in neant intr-o pagina virtuala, exersindu-ne condeiul

      eu nu mai sper la așa ceva.

      și din nou mulțumesc, Flavius!

      Duminică frumoasă !

      Apreciază

  2. Iata, ne-am intalnit. Zambesc si astept, ca raspuns, tot un zambet. Si, trecand unul pe langa celalalt, nu pot sa nu simt ca acest moment, virtual si efemer, inseamna o picatura de senin intr-un pahar mai mult gol decat plin. Voi mai trece pe aici cu speranta inca unei picaturi.Cu prietenie!

    Apreciază

    • să mă mir tare-tare că nu mă cerți ???? ?:)

      dacă nu dădeam fila unui anume calendar ( mrrrrrrrrrrrrrrrr…………, hai, că nu se aude, deocamdată, sper !), cred că nu as fi chinuit nici mina, nici tastatura,
      dar as fi ramas cu ceva mocnit și greu de ostoit pe dinlăuntrul ăla care… știi tu….
      mulțumesc, Irina!
      săru’mîna pt îngăduință ! 🙂

      Apreciază

  3. .. 🙂 .. te cert eu vreodată când eşti hotărâtă?
    şi când mai sunt şi de acord cu ce spui!
    ţi-ai obosit mâna şi tastatura dar a ieşit un manifest perfect, pe obiective, al celui care îşi iubeşte blogul nu pentru poziţia din Zelist.
    …ăăăă…’neaţa la cafea, Ană! 🙂

    Apreciază

  4. 🙂 nu te mai necaji pentru fleacuri, nu merita, tu ai si asa destule probleme.

    scrie pentru tine, nu toti sunt Alex Stefanescu (stiu ca nu-ti place 🙂 )

    marti plec din nou departe, departe
    take care, please!

    Apreciază

    • 🙂 🙂
      să înțeleg că pentru Geocer am evoluat în bine???
      de la nehotărită, visătoare la ”categoric” este un pas cît doi, cred…
      dar dacă tu nu mă cunoști bine, nu știu cine din blogolume mă cunoaște ca vechi amici virtuali;
      mulțumesc, Geocer!

      Apreciază

Lasă un comentariu