Sunt dimineți în care se nimerește să îmi torn cafea într-o cană de faianță, pe care scrie astfel :
Bărbatul seamănă cu trenul
la 20 de ani seamănă cu personalul
se oprește la fiecare stație ;
la 30 de ani seamănă cu acceleratul,
se oprește numai la stațiile mari;
la 40 de ani seamănă cu expressul,
se oprește numai în orașele mari ;
la 50 de ani seamănă cu locomotiva cu aburi,
este puternic, dar se oprește des pentru apă;
la 60 de ani pornește mai rar la drum, mai degrabă reflectează kilometrilor parcurși
[nu se întîmplă de fiecare dată să zîmbesc tot restul zilei, din păcate…]
Anunțuri
Apa este necesară…
…. şi pentru cafea, desigur…..
🙂
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Cărți pe nisipul fierbinte – leapșă de vară!
noi ce suntem, Ană? căruţe?
îuuu…bine că n-ai pe cană asemănarea dintre bărbaţi şi avioane!
nici nu vreau să mă gândesc ce-am hi fost noi, cucoanele, atunci… 🙂
…
uomini soli? nţ! nu se există!
dar tu ai uitat ca noua ne priesste doar caleasca??
daca ar fi fost avion pe cana, eu m-as fi gindit la o cometa, ca de, chiar la stea ar fi prea lunga calea si amu gindesc -rationez ??? ::::P – mai greu
la altceva -din m[tase, care pluteste, am voie sa ma gindesc ?
am, sigur ca am, dar nu vreau si nu-mi place! 😀 😀
noapte cum o vrei…
am niste zile ……………………………. platec tot ceeaa ce nu am facut
nicio faptă bună nu rămâne aşa, de-aiurea, nepedepsită, Ană dragă!
tihnească-ţi cafeiu’! 🙂
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » E vară încă! E august în Grădina botanică!
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Imagini altfel (II). Veneția, fotografii și nu numai…