preludiu

Mîine

Robert Desnos

Bătrân de o sută de mii de ani, tot voi mai avea puterea
Să te aştept. O, mâinele presimţit de nădejde.
Timpul, moşneag suferind de multiple entorse.

Poţi geme: nouă e dimineaţa, nouă e seara.

Dar de prea multe luni trăim în ajun,
Veghem, păzim lumina şi focul.
Vorbim în şoaptă şi ascuţim urechile
La cel mai mărunt zgomot repede stins şi pierdut ca la joc.
Or, din adâncul nopţii, încă mai suntem martorii
Splendorii zilei şi ai tuturor darurilor ei.
Dacă nu dormim e pentru a pândi aurora
Care va dovedi că, în sfârşit, trăim în prezent.



Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s