da! – sau cel puțin așa îmi propun
și ca o primă încercare, ‘postez’ ceva ce am găsit în inbox;
cum își împăturește un inginer rufele
(dacă doriți să aflați, dați,Vă rog, click pe link, eu nu am suficient spațiu pe WordPress pentru a încărca direct fișiere media… și nici timpul necesar acum pentru alte metode)
eeeiiii, cît este sau nu de … amuzant, nu știu, doar eu recunosc– am o mare carență :
simțul umorului, pe lîngă multe altele;
și dacă timpul cu tot ceea ce aduce și ia îmi va îngădui, pînă voi reînvăța să scriu, voi citi bloguri și astfel
nădăjduiesc să devin ceva-ceva mai știutoare
așadar, începînd din această seară, după meci, la bună-citire
și
zile cît mai bune tuturor!
și cum mi se spunea spunea cîndva, ”răbdarea nu este o virtute care se topește ca lumînarea”, îmi amintesc și ce culoare are un zîmbet
pînă atunci, un 🙂
Ce e rabdarea?
… uite un subiect interesant de dezbatut pe blog.
🙂 mereu gasesti picaturi pentru ‘exercitii cu substract’
tentanta provocare
materialul manusii unde sa il caut?
as vb cu tine pina’n zori, dar acum scriu in pauza de meci [ scuze!] si daca ma lasa vremea si nu ploua tare, sper sa termin pina dim cartea pe care trebuie sa o inapoiez
mai vb, fireste
si MULTUMESC, -x-
Bre Ana, io cred mai repede ca rabdarea ii un mare defect citeodata…
Ca rau e uneori sa astepti cai verzi pe pereti!
Da avantajul e ca poti da vina pe rabdare pt. toate ezitarile si indoielile avute… Sau lipsa de curaj chiar!
Si recunosc plin de curaj de data asta, ca-s tare rabdator de fel!
Nasol, nu?
o fi naso, precum spui, Smolitule, pt tine, poate, ca si statul pe linga cazan necesita rabdare, cred 😛
dar oare eu ce m-as face citeodata, mai ales la ananghie, fara rabdarea ta????
;i chiar daca mai am rabufiniri de capricorn ce sunt, tu stii f bi ne ca nu sunt chiar atit de rea;
multam, Aghiuta dar nu promit nimic!
mai am inca rani de oblojit si sa ard niste polite, ca sa nu le platesc
mai vb,
hai, pa 🙂