
proprietari de albastru;
plecarea unuia
și refugiul celuilalt în alt loc;
liniștea tăcerii
și tăcerea împăcării;
o frază folosită ca pretext pentru un text
un oraș lăsat pe o filă
un epitaf scris de altcineva
plăcera aceluiași joc înșelător
se schimbă orașul, țara, chiar și continentul
iar feedjit-ul indică în fiecare zi alt traseu;
stop! am ajuns eu într-o zonă cu acces limitat.
în metropolele reale există
taxiuri salvatoare
aici eu nu găsesc vreunul
A reînceput jocul vieţii şi-al minciunii în adîncimile minţii;
dar în jocul tău e doar mintea mea;
iar miciuna este mai rea, mai crudă decît moartea, în care eu nu cred;
măştile sunt uzate, iar cele mai noi ( retuşate,parcă) sunt ale unui clown; încep să le recunosc!
Jucăm jocul pînă la capăt? ——— Fie!
ultima replică e scrisă demult….
ai epitaful pregătit ?
chipul celui care trage de şnurul cortinei nu poartă mască
Ana și tu și fiecare dintre noi suntem propritari de societăți de „Taxiuri Salvatoare”.Este îndemanarea fiecăruia să-și folosească taxiurile în scopul călătoriilor salkvatoare ale propriului suflet.
ApreciazăApreciază
să invoc acel S. O. S. ???
nu am cum…. ; mi s-au stricat toate mijloacelele de comunicare din dotare
nu am scris ”au fost tăiate”
mulțumesc, Ervin
ApreciazăApreciază