și acolo mă reîntorc pentru o vreme
Cu împletiri de ambră și de umbră;
Iar glasul ți se sparge in rafale
si parul tau din flăcări de rubină
Flutura repede în noaptea lină
– Paul Verlaine în traducerea lui Gabriel Pârvan –
Gustave Courbet – La Belle Irlandaise
Are Courbet un tablou la muzeul din Copenhaga … doua fete cu parul superb :).
Bine ai revenit!
ApreciazăApreciază
cunosc tabloul, -X- 🙂
este greu de explicat de ce m-am oprit – nu chiar intimplator- la acesta
multumesc!
ne intilnim la ‘tine’ pe blog dupa amiaza
o zi cu spor
ApreciazăApreciază
mmm 🙂
ApreciazăApreciază
CEWLLA,
de la și tine am reînvățat să îmi păstrez acest leac ;
în aste vremuri ale nebunilor…
ApreciazăApreciază
O împletire sublimă de culoare şi versuri. Cucerită sunt pe veci…
Zile pline de iubire!
ApreciazăApreciază
multumesc încă o dată (și din nou) pt gindul frumos,
dar exagerezi Geanina…
aștept să îmi revin și să povestim, citindu-ne, în tihna;
mulțumesc !
ApreciazăApreciază
Superbe si versurile si tabloul ! Reusita combinatie !
ApreciazăApreciază
dacă este așa, îmi pare bine că m-am ”jucat” din nou…
mulțumesc
și bun venit pe blog!
ApreciazăApreciază
Bine ai revenit!
Este un tablou profund, interesant dominat de inocenta perversa.
O zi frumoasa! 🙂
ApreciazăApreciază
mulțumesc pentru întiminare!
și mi-a plăcut, da, chiar mult, observația/remarca făcută…
dar eu cred că trebuie să scriu
bun venit pe la noi !
ApreciazăApreciază
O impletire frumoasa intre versuri si imagine.
O zi buna!
ApreciazăApreciază
si tie iti reusesc astfel de jocuri, dar mai … muzicale 🙂
mulțumesc pentru gindul bun care se intoarce
ApreciazăApreciază