… cînd doar gîndul lăsat liber pentru o clipă de griji și alte frămîntări, poate–adică eu pot, încă…- să se gîndească/mă gîndesc, amintindu-mi de bucuriile vacanței
și a fost cîndva o vacanță frumosă, cea mai frumoasă….
da, Andi, știu că și ție îți place Gregory Peck și pentru că astăzi este [nu ”ar fi fost” ] ziua ei de naștere recunosc că în urmă cu cîtiva ani plingeam de fiecare data cind vedeam filmul. Acum, intorc ceasul și îmi aprind o țigară.
îi mulțumesc nu doar lui Andi, ci tuturor celor care, într-un fel sau altul, fie și prin simpla trecere, m-au ajutat, ca în răgazul”acordat” de către Măria-Sa, Timpul , să revin din cind în cind pe blog
––––––––––-
[ un gind pt ziua de mîine? – același – HASTA SIEMPRE! ]